iartã-mã, Ciutacule!

Când cumperi cartofi la doispe noaptea de la buticu dântre blocuri nu te-astepti la nimic special. Zici mersi cã ai butic nonstop cu de toate si cã poti, oricât de târziu ai ajunge acasã, sã cumperi o kiflã, o tigarã, un crenvurst. Un butic dãsta am si io lângã bloc. Mã stiu cu toate vânzãtoarele-alea, de pe toate skimburile. Avantaju e cã, in timp, alea iti invatã nãravu si necesitãtile. Nici nu e nevoie sã mai ceri cã-ti pun ele dinainte pe tejghea ce vrei sã cumperi. In cazu meu lista e cam aceeasi, cu mici variatiuni: un vaisroi, o pâine, un zuzu, un plic de instant, o apã.

Uneori, fãrã sã cer, vânzãtoarea imi pune pe tejghea si un kil de mere. Pesemne face in cap socoteala cã p’alea de data trecutã le-am terminat si, vezi bine, are grija sã nu rãmân fãrã vitamine. La fel si cu f’un borcan de compot. De piersici. Sau cu un salam dãla de sibiu, sã fie-acolo, cã nu se stie. Sau f’un sul de hârtie igienicã, cã nah, mãnânci-mãnânci, da’ te si caci si nu tre sã te ia prin surprindere. Sunt fete de treabã, si, cumva, stiu ele cum merge chestia. Io zic sãrumâna, bag la plasã nutretzu, mai skimb o vorba, doo, o politicã scurtã dar transantã – “sunt niste nenorociti, mama lor cu cin’ i-a votat, niste nemernici, domle, niste…”, – un meteo ieftin, niste pãreri anemice despre cât de grea e viata si cum nu merge treaba si cam asta e…

Noaptea trecutã am avut nevoie de cartofi. Nu multi, fo treispe, paispe bucãti. Hai cinspe. Cam la vreo doo kile, sã zic asa. Era trecut de miezu noptii si pânã sã parchez in spatele blocului, am oprit la butic. In cartier la mine, in careul ãsta de blocuri unde e buticu, in fiecare searã se strâng acolo bãietasii de cartier. Vreo 15 – dooj de pustani. Nu-s golani, sunt smecherasi dãstia relativ cuminti si curãtei. De o vreme incoace am bãgat io de seamã cã de fiecare datã când trag la butic, gasca mã salutã cu respect. Ba chiar tac politicos când trec printre ei si mã privesc insistent. N-am dat io atentie la faza asta desi de mai multe ori m-am intrebat de unde dracu s-a nãscut respectu ãsta, asa, d’odatã. Aznoapte, când m-am dus dupã cartofi, erau iar adunati acolo. Nici nu m-am dat bine jos din masinã cã ãia m-au si salutat: sã trãiti, sã trãiti! Salut si io si dau sã intru… V-am vãzut la emisiune, zice unu. Io mã uit lung la el fãrã sã inteleg. La emisiune, la televizor… Bravo, bine le-ati zis, praf i-ati fãcut! Câtiva din grup zâmbesc larg, apreciativ si zic si ei: Le-ati zis-o, nu glumã, bine le faceti, cã asta meritã futu-i in gurã! Pe mine faza asta mã ia ca dân oalã… La… la televizor? Eu??? La emisiune?!!?? La ce dracu televizor, mã? Si la ce emisiune? Sau fac ãstia misto de mine, sau eu trãiesc vieti paralele, cã prea seriosi si pãtrunsi de moment erau bãietii… Creieru meu rãsuceste tâmp cuvintele astea. Televizor… Emisiune… Si bravo, cã i-am fãcut praf… I-am fãcut praf?? Eu?? Pe cine dracu???… Cum pe cine – pe unii, futu-i in gurã, pe unii care, pasãmite, chiar asta meritã… Zic ca in transã un „aha, pãi nu?“ si, printre ei, intru in nonstop. Mã uit cu coada ochiului si-i vãd incântati de scurtu nostru dialog. Câtiva nu inteleg nici ei care-i treaba si intreabã oarecum pe sest, in surdinã: Ce emisiune mã? Cine-i ãsta? Io, mai curios decât ei sã aflu, mã fac cã mã uit in vitrina frigiderului de lângã usã… Rãspunsu lu ãla intârzie nitel, asa cã fac câtiva pasi in interior, cât sã-i las omului loc de confesiune. Ãsta e ãla de la antenã mã, boilor – mai prind io din conversatie, – si stã uite-n blocu ãla. Ahaaaa,-mi zic, deci eu sunt ãla de la Antenã… Cum de nu mi-am dat seama? Pãi nu?? Sã nu mai stiu io cine sunt? Ãla de la Antenã, clar lucru!! Evident, cum nu, emisiune, televizor, antenã… DAR CARE DRACU ÃLA DE LA ANTENÃ? Sunt oprit in mijlocu buticului si mintea mea incearcã in zadar sã facã conexiuni. Vânzãtoarea se uitã miratã la mine. O salut ca pân ceatzã si mã indrept buimac si rãtutit spre cartofi. Ãla de la antenã… Aha… Si bine le-am fãcut… Cã ceva trebuie sã fi fãcut, nu?, dacã ãstia asa zic… si-o zic cu credintã… Asa deci, bine le-am fãcut… Dar cui?? Si dacã „bine le-am fãcut“, inseamnã ca asa meritã, nu? Textual: „cã asa meritã, futu-i in gurã“… Intr-o cutie de carton sunt niste stârpituri de cartofi, mici, incretiti si murdari. Iau o pungutzã daia de plastic dintr-un cui si, cu mintea aiurea, incep sã pun: un cartof, doi cartofi, trei cartofi, patru cartofi, cinci car… La emisiune… La emisiune. Praf i-am fãcut! Unde? La antenã, la televizor!… La emisiune… Mã uit in pungutzã – aia, plinã ochi de cartofi. Câti dracu oi fi pus? Ce stârpituri de cartofi, ce mizerii, mortii lor de cartofi, de ce dracu nu merg io in piatã de unde-mi pot alege o minunãtie de cartofi? Ãstia-s cartofi? bãga’ia-s in pizda mãsii de cartofi, cu emisiunea lor cu tot. Deci la televizor, la emisiune, unde… Vãrs pungutza inapoi in cutie si incep sã numãr din nou: un cartof – uuuu, futu-l in cap de cartof, urât mai e, doi cartofi, trei cartofi, la televizor, patru – ãsta-i si tãiat al dracu, uite, ãla are bube, ãla e storcit, – bine le-am zis, – ãlãlalt o fi negru’nãuntru, sapte cartofi, la emisiune, opt cartofi, ãsta o fi stricat, ãsta o putzi, unspe cartofi, – ãstia-s cartofi??????? – doispe cartofi, ce mizerie, ãla de la antenã, treispe cartofi futu-i in gurã. Cã asa meritã. Mã duc cu pungutza s-o cântãreascã madama. Ãia, afarã, vorbesc tot despre mine. Prin usa deschisã il aud pe unu: ai vãzut mã ce pantofi jmecheri are? Pãi la banii lui ce-ai vrea bã, pulã, sã umble-n gumari?, i-o intoarce ãl’ de mi-a spus cum m-a vãzut el pe mine la emisiune… la televizor. La antenã. Pe mine. Pe mine, pãi pe cine dracu altu? Pe mine, cã doar eu sunt ãla de la antenã, boilor. Cum care ãla? ÃLA! Cu pantofi jmecheri. Jemekeri, alfel cum la banii mei… Vânzãtoarea imi pune lângã cântar sh-un vaisroi. Se apleacã si ridicã si o sticlã de platã. Intinde mâna in spate sã pescuiascã si plicu de instant. Deschide un alt frigider cu iaurturi si scoate un zuzu albastru, 1,5% grãsime si-un iaurt. Io nu vreau iaurt, mai e si dãla covalact fute-m-as, zici cã mãnânci aracet si clei de manciuria, nu alta, dar na’, acu lasã-l, dã-l dracu, il iau si p’ãsta, ce mai conteazã, l-oi da la cãtzea, o sã-l lingã lângã pres… La antenã. Si si-a schimbat si masina, avea inainte un bemveu negru, aud cum mai zice altu. Ete negru pe dracu, era ceva grena, inchis, il contrazice o voce… Grena era mã-ta boule, era negru toatã ziua. Nu vorbesc tare, dar usa e deschisã si de unde sunt, prind cu urechea frânturi din discutie. E super bãiat mã, vã zic io voo, e dãsta de-al nostru, e bagabont si-i merge mintea belea… Pâine nu mai avem, vã dau cornuri? o aud si pe vânzãtoare intrebând… Batoane! E cu mac si incã-i proaspete, e moi cã e in pungi – mã imbie ea. Fãrã sã astepte rãspunsu, in punga in care-mi vârâse laptele si iaurtu mai indeasã si patru cornuri. Patru! Acu ce sã zic, las’ sã fie, mai ales dacã incã e moi. Si dacã are mac. Când pâine nu e, e bune si cornurile, ce dracu sã mai zici. Le dau prin iaurt si le mãnâncã cãtzaua blocului. Pe presh… E domn mã, fatzã de cârnatii ãia de la teve, ãsta-i tãtic, isi dã si-un altu cu pãrerea. Ceilalti aprobã omnistienti, cu gravitate, precum niste oameni deprinsi cu cele mai fine si profunde proceduri de analizã si evaluare. Si n-ati vãzut ce-i face lu Bãsescu? Ãsta si cu Badea ce mai au vânã-n ei, ãilalti is niste muisti, niste pârâtzi. Aaaaa, face altu – pãi si Badea mã e bãiat! Da’ ãsta e mai pizdos, e mai vedetã. Si mai domn! Ce sã mai, Ciutacu e boier mã! Eiiii, si in momentu ãla, na magie, m-am luminat! Mintea mea a aprins becu filips si totu a devenit clar. Pe scurt: Ciutacu stã in cartier. Mai mult, Ciutacu stã cu mine-n bloc. S-a mutat de f-un an si mai bine sau poate a fost dintotdeauna aici, habar n-am, nici io nu stiu, ce stiu e cã uneori, noaptea, târziu, ne salutãm pe muteste prin parcare, chiori de obosealã amândoi, dupã ce ne aliniem masinile pe lângã borduri. N-am skimbat niciodatã vreo vorbã. Ce dreaq ne-am spune? Salut, vecine, sã trãiesti vecine? Tiiii, ce târziu e…?? Mâine sigur ploo…?? Merge liftu? E infundatã ghena? Pute pe scarã? Vine cu ruginã pe tzeavã? Iar s-au cãcat câinii pe alee? Hai mã, ce dracu. Tot asa – s-a intâmplat de câteva ori sã ne intersectãm si in buticu ãsta. El cerea o ciocolatã, ii fãcea aia socoteala, pormã mai cerea si alt fleac, aia ii fãcea iar socoteala, apoi se mai coia cã vrea si nush ce dracu alceva si tot asa, iarã io cã-ãã-scaaaaam zor nevoie-n gând si-i ziceam haiii ciutace, dã-i bice, cã adormim dracu aici, hotãrãste-te si nu mai face balet cã noaptea-i scurtã si timpu mic… Acu, bãietii ãstia prinseserã de veste cum cã Ciutacu e de prin zonã. Pesemne il si vãzuserã de câteva ori la butic, habar n-am, cert e cã acu – prin ce intâmplare? – pe mine mã confundau cu el. Ii ascultam din nonstop ce spuneau despre mine-Ciutacu si mai cã nu-mi venea sã ies. Cât de vedetã sunt, cât de domn, ce om, ce caracter, un demiurg, ce pantofi, cum mã iau io la trântã cu leii, cu zmeii, cu bãseshtii, cu guvernu… Si io, bãiat de butic, cu punga de cartofi in mânã!!!! Pãi se face, mosh, asa ceva? Pãi nu, cã nu-i salon. Adicã cum, io, ditai lordu, ditai vedeta, sã ies cu iaurtu-n mânã si sã zic simplu ce face bãietii-hai salut-searã fainã? Ce dracu mã fac io acu? Aiiii, fir-ai al dracu Ciutacule, cum mi-ai fracturat tu mie fengshuiu. Puteam io sã stric acu imaginea de zeu a omului? Cu ce-mi gresise mie Ciutacu? Ce rãu imi fãcuse el mie, ca io, acu, sã-l fac de cãcat cu punga cu cartofi in mânã ca ultimu martalog? Cã nah, l-am mai vãzut si io asa, din când in când pe la tv, mã rog, haios, destul de la obiect si popular, si, in timp, mi-a devenit simpatic bãiatu. Ce mã fac? M-am uitat la punga cu cartofi. Uuuuu, ‘tu-vã-n gurã de cartofi, urâti mai sunteti… Si punga aia transparentã… Era ca dracu…M-am sucit pe cãlcâie si m-am dus la raft. Am pus punga cu cartofi intr-altã pungã… Tot se vedea. Se vedeau cartofii ãia nefericitzi prin plastic ceva de speriat, urâti, stâlciti… Cum dreaq sã iasã asa o vedetã in lume ca benone cu gãleata-n mânã? M-am dus la vânzãtoare si i-am cerut doo pungi dalea mai frumoase, mai iscusite si netransparente, cã dacã avea dalea de cadouri, dalea luam. Am bãgat frumos cartofii intr-o pungã, laptzii, iaurtzii si restu in cealaltã si mi-am loat inima-n dinti sã ies in popor, cu capu sus si pas sigur, martzial, de zeu. Bãietii au tãcut instant si m-au privit iar cu respect si admiratie, ba chiar au tras si o navetã, o ladã ceva, din drumu meu si au salutat in cor, cu onor maxim. Am dat si io din cap plin de morgã, si, tzapãn ca un adonis, cu cel mai stilat pas de l-a vãzut cartieru vrodatã, plin de demnitate cu punjile-n mânã, m-am urcat in masinã. Bãi frate, ce chestie,-mi zic, ce chestie, de unde pânã unde, mã, sã mã confunde pe mine ãstia cu Ciutacu? Ce dracu? cã ãla n-are barbã si io n-am okelari.

Cât am parcat, pân-am ajuns sus, cât m-am descãltzat, despuiat, pisat etc, m-am gândit numa la faza asta. Abia acu imi dãdeam io seama cum de mã trezisem staroste si de unde-atâta respect la adresa mea… Acu, incercam sã-mi aduc aminte toate momentele când ãia erau toti adunati acolo buluc si io intram in butic. Mã gândeam la cum mã salutau, la cât si cum se uitau la mine, la… Pizda mã-sii, mã, cã m-a loat cu spaimã pentru bietu Ciutacu, când am inceput sã-mi aduc aminte cã nah, uneori – asta e, ce sã faci, – am cumpãrat si varzã. Da, varzã… Si am iesit ca prostu cu ea in mânã, o duceam – ce jenant, ce dobitoc!!!! – ca pe minge. Ba chiar am luat si ceva praz, cred, in fo doo rânduri, asa, cam la f’un snop… Imi aduceam aminte cã, la dracu, am cumpãrat si covrigi, vaaaiii, fir-ar ei ai dracu de covrigi, covrigi dãia uscati, insirati pe sfoarã, de-i puneam – ce penibil!!! -, pe umãr ca pe jantã. Si – pe toti dracii – cum cumpãrasem SI perie daia de closet, dumnezeule, de spãlat rahatu, – iesisem cu ea la subtioarã, galbenã, infoiatã, ca tzãranu pe ulitã. Da mã, mai era si galbenã nenorocita, un galben dãla de-ti lua ochii si te lãsa mut, – acu aducându-mi aminte aveam impresia cã peria aia galbenã atrãsese poate toate privirile din cartier, mama voastrã cu cin’ v-a pus pe voi sã vopsiti periile de closet in galben, cã un gri discret si in banca lui nu puteati gãsi, mama voastrã de retarzi… Si mai stiam io asa, acu’ cu mare si dureroasã rusine, cã odatã cumpãrasem si fo zece suluri de hârtie ijenicã, tot din grija vânzãtoarelor, cã tot alea mi-au zis loatzi domle mai multe’odatã, sa fie-acolo, ce naiba, cã na, – stii cum au ele grijã sã nu ramân fãrã, – de mi le insiraserã tâmpitele-alea p-o sfoarã ca mosoarele pe atã, ca un sirag dãla de flori din havai, de ti-l pun bunãciunile alea din insule pã pept, si io mi-l atârnasem ca nãtângu de gât, cã deh, un’ sã pun si siragu ãsta de suluri, cã mai aveam si doo butelci dalea de apã platã la 7 litri fiecare, care-ntr-o mânã, care-ntr-alta, si mergeam asa, târsâit si gârbovit, cu salba de suluri care mi se bãlãngãnea langa-danga la gât si mã lovea ritmic la coae, tzac-tzac-tzac, doamneeeee, si lipa-lipa, târsha-târsha, pân-am ajuns in fata blocului, si cum m-am chinuit sã deschid usa aia grea de fier, si cum s-a rupt siragu de perle de s-au imprãstiat sulurile alea care-ncotro, in cele patru vânturi, in cele 7 zãri, de-am stat dabushilea printre si pe sub masini, cu curu-n sus cãutând si adunând sulurile si injurând de toti dumnezeii in timp ce ãia din bloc râdeau pe la ferestre si bãietii, vizavi, priveau uimiti jalnicul spectacol… Vai, sãracu om, gândeam io acu, la câtã permanentã si strasnicã rusine il supusesem pe bietu Ciutacu, ce-or fi spus bãietii ãstia când m-or fi vãzut asa, cu sulurile la gât si indoit de butelcile cu apã platã… Ce-or fi spus ei atunci, ce-or mai fi râs, uite bãããã, cum fuge Ciutacu dupã suluri prin parcare, cã alea, ale dracu parcã erau vii, asa de se rostogoleau, asa de se ascundeau, si ce-or mai fi zis ãia cã uite bãããã, si ciutacu se cacã, si incã cât ooooo… Imi aduceam aminte de toate nenorocirile astea si mai cã-mi venea sã mã iau la suturi in cur si sã mã duc asa,-n chiloti si papuci la om la usã, sã sun si sã-i cer iertare. Apoi m-a luat cu tremurici, cã dodatã m-am gândit si cã poate oi fi fost si cu fo piupãzã ceva la butic, sã cumpãr o tigarã de dupã, o grisinã si-o cola ceva, sã nu stea cotzofana pe uscat inainte, si m-au vãzut si-atunci baietii, ca de-atâtea ori, si cum ar fi spus ei – maaamããã coae, ce bunãciune ducea al dreaq Ciutacu ãsta dupã el, sã vezi bã, una numa crac si tzâtzã, de-ar sti sãraca nevastã-sa cu ce pocnitori umblã el… Dumnezeule, stiind cât de repede circulã vorba rea si cã pânã la urmã totu se aflã când e vorba de tzâtzã, acu imaginea asta mã chinuia mai rãu decât orice, mã seca, nu-mi mai dãdea pace, mã frigea adânc in inimã si mã perpelea, mã perpelea, si parcã-l vedeam pe biet ciutac cu un ochi vânat, mâhnit, mistuit de amar si neputintã in fatza unui iminent nedrept divortz, el, sãracu, nevinovat ca un injer… Ce sã fac? Ce sã fac??? Cum s-o indrept? Cu ce ochi sã mai iasã Ciutacu in lume dupã ce-l fãcusem sistematic de bãcãnie si in repetate rânduri ii pãtasem onoarea? Si el, bãiat bun, nici mãcar sã nu stie de un’ i se trag toate nenorocirile… AAAAAAA, doamneee, da’ atunci când am fost in slapii ãia desperecheati, unu rosu si altu mov, cã ai dracu impreunã nu stau nici sã-i bati, numa desperekeati umblã, mama lor de slapi, ca parcã-s certati, cã din doo perechi nu gãsesc niciodatã decât numa unu rosu si altu mov, pizda mãsii, cã am jurat cã o sã-i cos cândva unu de altu, pe perechi, sã-i vãd atunci, mama lor, dacã se mai descompleteazã ei, si eram ciufulit, ciufulit ca dracu, cu un motz turtit in frunte si o antenã in crestet ca macaraua din parcu bordei – abia mã trezisem, si doar nu-mi puneam frac si papion, briantinã in pãr si colonie-n barbã sã mã duc sã cumpãr mustar, – si m-am dus na, m-am dus cu fatza asta sifonatã de asternuturi, scos din dulcele lapte al patului, incã legãnat de vis, cu ochii grei si lipsit de chef, cu tricou’ ala verde, cu gaurã la buric si colac peste pupãzã si cu slitzu desfãcut si noroc cu vânzãtoarea aia tinericã, rânjea fasolea la mine si spunea sã nu-mi pierd medalionu, si io mã uitam strâmb la ea si nu-ntelegeam, nu-ntelegeam, care medalion??? care medalion??? si ia iar zicea atentie la podoabe cã vi le ia vântu, atentie la talisman ca se vede cu okiu liber, si io mã scobeam in creeri si mã tot intrebam ce dracu vrea sã spunã proasta asta, care podoabe, care talisman domle, ce dracu, are chef de parabole si ghicitori acu când io-s ciufut si somnoros, si pânã la urmã, vãzându-mã asa bou si imbecil, fetei ii piere zâmbetu din obraz si chefu de rebus si-mi spune inchideti-vã, bre, la prohab, cã râde lumea pe stradã de dumneavoastrã, umblati asa ca nesimtitu, ditai omu………

Ce sã mai fac acu? Nimic, nimic nu mai e de indreptat. Rãul a fost fãcut… De ce Ciutacule, de ce, de ce ai ales tu sã te muti in blocu ãsta? Ce mânã rea si hainã te-a mânat pe tine, biet bãiet, in Ispirescu? Nu gãseai si tu in altã parte? Oare nu mi-era mie liniste si pace, asa neghiob cum sunt, nu-mi erau mie toate impãcate si neatinse, a trebuit sã vii tu sã tulburi tihna, sã imi vâri probleme pe ordinea de zi, sã zãpãcesti cartieru, buticu, râu, ramu… Si sã mã faci sã-mi vãd adevãrata fatzã… Acu ce-o sã ne facem, Ciutacule? Cã io la butic nu mã mai duc… Nu mã mai duc nici mort sã te fac in continuare de rusine nevinovat, iar tu – tu nici atât, cã deja te-am tot fãcut, te-am tot fãcut… Ce-o sã ne facem Ciutacule, o sã murim dracu de foame, o sã murim de foame inchisi pân case, rusinati dupã storuri, dupã perdele, cã cu ce obraz sã mai iesim noi p’afarã, in cartier, dupã fo pâine, dupã v’un iaurt, când toatã lumea stie de ce suntem in stare??? Ce-o sã zicã vecinii, bãietii, lumea, uite-l bã pe Ciutacu, mare om, mare, da’ dac-ati sti voi cum e el de-adevãratelea, când nu e pe sticlã, e-heeeeiii… Si nu, nu veni sã-mi spui cã tu iti lasi barbã iar io sã-mi pun okelari, cã atunci asemãnarea ar fi si mai a dracului si confuzia si mai si. Iar lumea ar zice cu si mai mare admiratie, uitându-se la mine, uite-l bã pe ciutacu, ce bãiat!, parcã si-a schimbat okelarii-ceva, e de-al nostru, de pe-aici, si uitându-se la tine s-ar intreba da’ ãla care e cu ciutacu, ãla cu barbã cine dracu e? f-un fraer de p’aici, ar rãspunde f’unu, un prostãnac, cre’cã stã la scara aia, si-i de mare mirare cum de un om ca Ciutacu poa sã umble cu un nimeni ca ãla… Intelegi tu Ciutacule cã nu mai avem scãpare? Ar mai fi Cauflandu din capu strãzii, in spatele blocului, dar cine garanteazã cã acolo nu ne-ar recunoaste nimeni? Doar sã purtãm mascã, Ciutacule, io de Zoro, tu de Batman, doar asa, doar asa sã reusim, sã scãpãm… Si-atunci – iti dai seama? – lumea, bãietii, ar spune bããã, boilor, sã moarã mãsa, voi stiti mã cã Zoro si Batman stã la noi in cartier? Si s-ar grãbi sã comenteze, cã asa e lumea, proastã, da bã, sã moarã mãsa, ãstia stã la noi in cartier, ce chestie frate, sã fim vecini cu Batman si Zoro. Si ati vãzut? Ati vãzut ce om mare e Batman ãsta mã? Ce bãrbat, ce erou, ce alurã, un centaur, un zeu, frate, un zeu. In schimb Zoro ãla, pizda mãsii, il credeam mai cumva, da’ e un tâmpit, un imbecil, sã vezi fazã, te caci pe tine de râs, stai sã vezi: a cumpãrat odatã niste portocale in Caufland si……………………

Eh, toate trec. Si am trãi si noi, asa, ne-am strecura, ne-am descurca, cu una, cu alta – vremea s-ar duce, s-ar tot duce si printre picãturi ne-am tot aminti cãt de oameni suntem totusi, fiecare-n casa lui, care dupã storuri, care dupã perdele, chiar dacã tu ai fi Batman iarã io Zoro… Cât de oameni suntem, bãi, batmane, bãi…

Iar la o vreme Ciutacule, pardon, Batmane, la o vreme voi merge pentru ultima oarã la cumpãrãturi. Voi merge sã cumpãr sfoarã Ciutacule, sfoarã si sãpun. Si voi cãuta o grindã ceva, prin bloc, sã mã spânzur de ea Ciutacule, sã mã spânzur dracului de tot de ea, sa ma spânzur definitiv Ciutacule, intelegi? Si stii de ce? pentru cã-ntr-o searã, când ieseam din caufland, cocosat de pungi, l-am auzit pe unu dintre bãieti spunând celorlalti: auzi bã, mie mi se pare cã Zoro ãsta cam seamãnã cu Batman…

Iartã-mã, bã, Victore…

54 Responses to “iartã-mã, Ciutacule!”

  1. Salut, vecine! N-ai de ce sa te simti stingherit. Noapte buna.
    Victor

  2. mere.calimere says:

    :) ))))))))) cum mai daca ai barba sa te confunde cu ciutacu? sau la cat se uita pustanii aia la televizor, si la cum le intra pe o ureche si le iese pe alta…… nu cred ca ar trebui sa te simti jenat, ciutacu e la fel de om ca toti ceilalti si maninca si el si varza, si cartofi, merge la toaleta, respira, transpira. in general face cam tot ce facem toti, numai ceva cu siguranta nu face: nu-ti raspunde tie pe blog. asa ca AVIZ ptr cel de mai sus, folosirea identitatii unei alte persoane nu e lucru curat. oricum, bine-ai revenit domn abjectu!

  3. b says:

    Am cumparat si eu o perie pentru wc, a mea era alba, am mers cu metroul si aveam impresia ca tot metroul se uita la mine si nu mai stiam cum s-o mai ascund. De la Obor pina la Pieptanari a fost un calvar. Hai ca am ris , vezi cum faci sa cureti onoarea lui ciutacu, fa-ti un tricou si scrie pe el * eu nu sint ciutacu *. Si mie imi place de el, chiar e tare, il urmaresc si in Jurnalul si la Antena, are caracter si e bazat. Felicitari pentru noua casa, cu Weblogul ce faci? il inchizi?

  4. Nush de unde pana unde s-au nimerit doi atat de buni scriitori intr-un singur bloc. Super fain. Am ras.

  5. asch says:

    esti de nota zece plus. nu stiu cum iti vin ideile. la final nici ca zorro si batman nu v-ati fi inteloes, i-ai fi stricat si lui batman reputatia :) asa ca spanzuratoarea cea mai buna alegere, unul dintre voi trebuie sa cedeze de multe ori m-am gandit la vedetele noastre, totusi sunt si ei oameni chiar daca noi suntem tentati sa-i supraevaluam. calimera, de ce crezi ca nu ar putea fi victor ciutacu? daca ar fi el si a citit, cred ca ainteles corect ideea si nu s-a suparat

  6. R says:

    Dat fiind c? Ciutacu a postat link-ul c?tre acest blog pe Facebook, nu cred c? primul comentator poate fi acuzat de furt de identitate. ;) Ce te faci îns? cu parcatul ma?inilor ?i salutatul pe mu?e?te, dat fiind c? Ciutacu nu conduce ?i nici m?car nu are carnet? ;) În rest e haios textul, poate pu?in prea lung pentru scopul s?u.

  7. in_capabilul says:

    a inviat Abjectu acum de sarbatoare, ce s-a nimerit lllooolll

    R – primul comentariu nu cred ca apartine lui Ciutacu, el nu prea „umbla prin vecini“, prin alte bloguri. A facut careva o gluma proasta, are dreptate kalimera. Ciutacu nu are carnet? pai sa-i aranjam noi, domnule :D In cazul in care comentul apartine dansului, atunci se schimba treaba. Domnule Victor Ciutacu, imi placea mie de domnia voastra, dar acum, dupa povestea abjectoasa, jos palaria! Abjectule ce zici, ne pui o vorba buna la vecinu pentru niste autografe? hai sa traiasca vecinii astia doi ca sunt baieti de aur

  8. fain text says:

    frumos spus, ai talent
    adevarul e ca victor ciutacu chiar e un personaj. dar inainte de toate e un jurnalist exemplar si un bun român.

  9. deea says:

    belea… deci am ras cu lacrimi :) )

  10. [...] Am râs cu lacrimi // 14 May 2010 … citind ce scrie vecinu’ aici. Categorii: De sub [...]

  11. green says:

    Am descoperit la ce-i bun feisbucu’…mai afli una-alta! :) )
    Am ras cu lacrimi, ti-a reusit si de data asta!

  12. Ciutacu-i chiar Ciutacu :)

  13. soles says:

    bai, genial, fara cuvinte
    esti cel mai tare
    OMG, uite si familia ciutacu, au citit amandoi, ce-o sa te faci acum ca doamna ciutacu a aflat despre infidelitati????

  14. Nu trebuia sa te chinui sa-i faci fata umana lui ciutacu, sa-l apropii de lume, e prea popular si prea indragit oricum, un OM DEOSEBIT. Este SINGURUL care are curaj sa spuna ADEVARUL in tara asta a noastra. Printre putinele VEDETE veritabile. Ar trebui sa te simti magulit ca te confunda lumea cu el. Victor Ciutacu, sa nu renunti NICIODATA, sa LUPTI MEREU asa cum o faci sa sa nu te lasi infrant. DUMNEZEU tine cu cei buni si curajosi

  15. Gabriela says:

    Felicitari! Chiar am ras. :) )

  16. Manole says:

    Cu lacrimi!!!! :D :D
    Daca n-are perie galbena, sa-i facem omului cado’ ca doar maine e ziua lui! =)))

  17. rus says:

    a scapatat Ciutacu? s-a mutat in cartier? acum ai si tu grija cu ce pitipoance pleci la cumparat in cartier ( ca vad ca nu ai din alea de mall) sa nu faci si mai rau omul de ras.
    frumoasa imaginea cu perlele imprastiate :) ))))))))

  18. dracu says:

    mai nasol e ca risti si sa ti-o iei de la alti cetateni, pe motiv de asemare :)

  19. ABJ says:

    :) )
    Victor Ciutacu> salut vecine :) ) nah, ce sã mai zic, am comis-o… aveam nevoie de spovedania asta cã mi-era constiinta-ncarcatã si sufletu greu :) ) acu – parcã e mai bine :) si-o sã caut sã indrept confuzia maselor :) ) dar cum ai dibuit tu ascunzatoarea mea, vecine, sã-mi sarã basca când am vãzut acolo sus, primu coment. Vãd mai jos si un alt nume, Mariana Ciutacu, dumnezeule, nici nu vreau sã mã gândesc cine-ar putea fi… cã dacã e cine cred io, apãi nu mai ies din bloc decât numa noaptea, deghizat in Radu Moraru (apropos, tot pe undeva prin zonã stã si el… sau stãtea…) In fine, nu lua povestioara asta in nume de rãu, n-am urmãrit nimic cu faza asta, am povestit intâmplarea cã e amuzantã. Multumesc lui Dumnezeu cã esti un personaj apreciat si iubit de lume (uite ce frumos spune lumea despre tine!!!), cã dacã ai fi fost f-un nesuferit, f-un Mircea Solcanu sau fo Mihaela Tatu – as fi avut numa ponoase de tras: mãscãri pe usa, roti desumflate, indemnuri fiziologice scrijelite pe masinã etc etc :) Nah, cam asta… Vecine, când ne-om mai vedea, o sã mã demasc oficial si mi-ar plãcea sã ne strângem mâinile. Apoi mergem impreunã la butic sã facem luminã si sã restabilim ordinea fireascã a lucrurilor :) ))))))
    Te salut, Victore!

  20. ABJ says:

    mere> :) ) uite ca s-a dovedit a fi chiar el :) ) multumesc oricum pentru grija civica, esti un tip / o fata (??) super.

    B> vezi tu, io cand am cumparat peria aia n-am avut nicio problema, ca eream io in pielea mea si nah… dar cand faci kestii care se pot contabiliza in contu altora si daca-ti pasa, atunci nu mai e asa de simplu :) )) facem si tricou, facem, cu: eu nu sunt ciutacu, sunt VECINU lui :) )))) hai sa traiesti, te mai astept la vorbe

    Alex Husenita > stiu io ce faci, ma magulesti :) ) hehehe, merci de aprecieri… povestim, citim, zâmbim… traim :) tare e dom’ ciutacu, are constanta & prestanta, io doar ma amuz cu pretinii, din cand in cand… merci de vizit, te mai astept

  21. huc says:

    daca tot te confunda, fa-ti cumparaturile in contu lui ciutacu ca la buticele astea de cartier se da pe caiet, pe datorie hahahahahha
    glumesc ma, nu merita, e super ciutacu. ciutacu rules!!!!

  22. lifeisblack says:

    =)))))) am ras cu lacrimi. Il vedeam pe Victor in toate ipostazele, dar cand cu colierul de hartie igienica….bestial, ce sa mai.

  23. Radu Moraru nu mai e vecin cu noi. Sta in Cotroceni, acolo a primit citatia de la mine. E mai profitabil sa lucrezi pentru Basescu decat pentru Voiculescu :)
    Om bea si-o bere, ca oameni suntem. Eu STIU tot, nu e nevoie sa te caut ca sa te gasesc =))

  24. papuca says:

    HAHAHAHHAA! Genial!

  25. Florin says:

    Sunt un fan al Ciutacosferei si textul asta cred ca ar trebui importat in sectiune. E foarte bine scris si are un mesaj pe care poate doar orbii nu-l vad. Mi-a placut dialogul dintre voi, dati dovada de mult umor si de multa minte, felicitari. Victor Ciutacu este unul dintre cei mai buni jurnalisti pe care ii are Romania acum dar si o vedeta TV de prim rang si multi care sunt pe acelasi palier cu el ar trebui sa invete din modestia si din caracterul lui. Abjectul, ce ai scris tu aici e bun ca material de PR pentru domnul Ciutacu.
    Domnul Ciutacu INAINTE CU VORBELE GRELE! Puneti tunurile pe ei

  26. softskin says:

    berea sa o dati dumneavoastrra, domnule ciutacu, ca merita abjectu, v-a zugravit superb, minca-l-ar mama de destept si de talentat. si un rind si de la mine, pentru amindoi, cu toata inima, ca mi-ati facut ziua

  27. softskin says:

    batman si zoro, vecini in cartier, deci e geniala faza dumnezeule rid si acum
    mi-ati facut ziua frumoasa dragilor

  28. [...] MA?A, de-adev?ratelea a fost ceva… înc? hohotim Comentarii [...]

  29. blue says:

    superb!
    si trist

  30. Mana says:

    @ABJ, dar cu ma?ina… Hmmm… N-am nici ochelari, umblu-n rochii… Cum m-oi fi confundat cu Victor? ?i unde naiba ai v?zut tu borduri în parcarea din spatele blocului, c? eu v?d numai linii trase cu vopsea?! :) )

  31. aurelia.temesan@coper.ro says:

    cu ocazia asta descoperim si blogul doamnei ciutacu. sunteti niste oameni deosebiti, felicitari. deci pina la urma doamna e cu volanul :) )) ciutacu trebuie pedepsit, tyrebuie pus sa aiba grija de copii in compensatie :) ) si sa astepte doamna cu masa pusa :) )

    la multi ani pentru dl victor ciutacu (am inteles ca e ziua dumnealui)

    abjectu – am ajuns la tine din linkurile de pe apropo, a fost veselie mare azi acolo cu textul tau. acum ti-am citit multe din articole, in spatele unor obscenitati ascunzi mereu cite o surpriza, cite un tilc, imi place cum scrii. continuam si miine, o seara frumoasa sa aveti cu totii

  32. soprano says:

    marfa frate, pacat ca nu scrii mai des ca e praf mare pe bloguri

  33. soprano says:

    ca uitam, la multi ani lui ciutacu, sanatate si bucurii

  34. norishor says:

    La multi ani dl. Ciutacu.. Sa aveti parte de ………………………………. (aici completati dvs. cu ce credeti ca este necesar) :-) . Toate cele bune !

  35. cristina says:

    La multi ani dlui.Ciutacu si felicitari Abjectului pentru talent si umor. Noroc cu tipi ca voi, inca mai e speranta sa iesim din cacao.

  36. VirtualKid says:

    Vecinu-i tot vecin!

  37. abj says:

    mana> :) ) io in fiecare seara am parte de bordura… parchez la o masina distanta de voi, sus pe bucatica aia de trotuar, linga casuta aia mica, ce dracu o fi, camin dala de curent electric, casutza de sobolani, de se urca dracii aia de copii pe ea folosind ca scara capota mea :D si da, am remarcat, numa in rochii… ca am vazut si ultima poza… nu mai zic nimic, ca ma ia vecinu cu paru :D (abia acu pun si io cap la cap cite ceva, io ma gindeam ca de fapt te lasa pe tine s-o parchezi, s-o rotesti nitzel prin parcare, da’ cân’colo…. :) ))
    vecina, ne mai vorbim. sarumina [multi, multi ani lui victor, sa te bucuri de cei doi baieti frumosi ai tai]

  38. abj says:

    lifeisblac> nu-i frumos sa râzi de omi, daca patesti si tu la fel???? mi-ar placea sa te vad atunci :) merci de vizit, te mai asteptam la ris

    virtualkid> ;)

    cristina> multumim pt cele cuvinte, esti draguta. numa ca io nu ma pricep la iesitu din cacao. in skimb sunt maestru la intrari :) ) kestie de soarta, nah

    norisor> :)

    soprano> nu prea stiu ce e pân bloguri, timpu meu e mic rau, si nah… noroc cu voi ca mai aflu si eu una alta

    aurelia> apropoul ala cu cgi-ul? era misto zona aia, n-am mai fost p’acolo de cind eream mic. multam de vizit si de lecturari, ne mai vorbim

    papuca> ce nume misto ai. pot sa-ti cer prietenia? sarna! :)

    ai vazut victore ca nu te-am facut prea tare de ris? chiar de cumperi cartofi, uite ce te mai iubeste lumea :) )))

  39. abj says:

    green> grinfilda, sarumina!!! nu ne-am mai vazut de o mie de ani :) p’acolo, pe weblogu ala nici sa deschid usile nu mai stiu, s-a cam ales prafu de ce era cindva acolo. ma bucur ca te-am vazut, ne mai povestim

    dracu> hehehehe, m-am gandit si io la versiunea asta. pina una-alta, vezi bine, vecinu are cota, valoare de piata, asa ca stau linistit :) te-am rasfoit, le combati, nu gluma, mai venim, mai venim, ca ne place. sa ne traiesti

    rus> hehehe, piupaza de butic e mai domestica, mai docila. si isi asuma mai bine rolu… o tigara, o grisina, apoi fiecare cu treaba lui. iubesc modelu asta. cred io ca creatoru nostru ar fi de acord cu faza asta totalmente, faza cu familia, cu monogamia – astea-s tertipuri bisericesti, lanturi pt sclavi. zi, cind te duc la butic?

    manole> sal, mestere mason :) man, n-am dreptate cu galbenu??? pai aia e culoare pt peria de veceu? hehehe… misto blog ai, te-am marcat si pe tine :) ce fain, nu m-am mai dat pe bloguri de multa vreme, uitasem ce fain e. sa traiesti

    gabriela> ;)

    r> merci de vizita… nah, sa mai zimbim si noi :) (sa stii ca am analizat faza cu carnetu, cred ca ai dreptate hehehehe. dar asta nu exclude nicio intilnire nocturna, io-s un tip discret si nu analizam femeia de linga el. si de un’ sa ma gindesc io ca ciutacu are soferita hehehehe)

    deeea> te mai astept :)

  40. Mana says:

    Hopa! Tocmai m-am uitat pe geamul buc?t?riei ?i am constatat c? n-ai ajuns acas? :) ) Ne-om saluta, vecine, de-acum, c? mi-ai spus… Te b?nuiam a fi vecinul de la grupul Vou? :) ) Oops, sau nu-l ?tii? Hehe, el parcheaz? lâng? gardul ?la de la centrala termic?… Iote c? nasc ?i în Rahova oameni (vorba vine… Se-adun?, nu se nasc! :) ) )

  41. abj says:

    vecina, io vin dupa doispe noaptea, cã nah, sunt strazile mai libere. da’ acu, cã ma simt monitorizat, o sa incerc sa vin mai devreme. cu marea rugaminte de a nu te uita cind parkez… spectacolu e penibil… uit geamu lasat si deskid sa-l ridic. uit sacou’n makina si ma intorc dupa el. incui iar portiera si in fatza scarii imi aduc aminte ca taman ce-am uitat keile de la casa pe banketa. dupa ce-mi recuperez keile ma poti vedea iar intorcindu-ma la masina… ca mai am si telefon. sau fo punga cu mincare de la mama. si tot asa. pina ajung acasa, se face dimineata si tre sa plec iar. asa ca nu mai urc, fumez o tigara linga masina si plec napoi la treaba.
    pe vecinu de la voo nu-l stiu. de fapt, ca sa fim sinceri, io nici pe administrator nu-l stiu, sunt un tip discret si ma feresc cu atentie. dar ma bucura ce aflu.
    promit sa iti fac cu mina din parcare. sau sa cint ceva, o serenada, o gavota, o arie, un colind. e acustica buna acolo. asta ca sa nu mai ai dubii :) ) (vb serios, am avea multe de povestit, mai ales ca baieteii de 11, 12 ani se plictisesc ingrozitor fara prieteni si abia asteapta sa scape de singuratati)

  42. rus says:

    eu de mult am zis ca ar trebui sfaramate lanturile, dar s-or rupe zagazurile mai pe urma… mai stii – plus ca vad ca ai aici planuri serioase de familie si nu e frumos sa ne gandim la lucruri nepermise ce ar putea intina aceasta imagine.
    pe de alta parte… tu stii unde trebuiesc eu dusa :) ))) (nu, nu la gradina zoologica, ti-am mai spus)

    (ce faina lume se aduna cand scrii tu… mi-era dor)

  43. geta marius says:

    Utila informatie… am adaugat blogul la favorites, sper sa-l actualizezi cat mai des.

  44. vivere says:

    GENIAL. fara cuvinte

  45. Cristi says:

    Am ras de m-am prapadit =))

  46. abj says:

    geta (sau marius???) multumim de vizita. si eu sper sa imi fac timp sa scriu si sa stam la taifasuri. mi se pare cel mai frumos lucru. te salutam!

    vivere> ;) (ce adresa e aia?????)

    cristi> :) ) sunt un penibil cu diploma, stiu asta heheheheh :) )

  47. scorpio72 says:

    Am ras cu lacrimi….cum te gasesc eu pe tine,mereu atunci cand am nevoie…
    O zi buna!

  48. Radu says:

    Ai acrit catzeaua iar Abjectule. Am eu un sentiment adevaraciune ca in curand n-o sa-ti ma placa Jenialul, dar stii cum?! Deloc! Nu de alta dar si CT Popescu ie jenial, dar ni s-a cam acrit de el. Cu cat o personalitate se divide partrunzandu-ti in casa pe mai multe cai, cu atat devine mai nesuferita. Initial ti se pare cuceritor apoi de-a dreptul…invadator. Mno acus nu spune nimeni ca nu se poate rade de invazii. Da’ cartofii de nonstop sa sti ca nu-i recomand nici eu de loc. Strica la mate mai rau decat la orgolii!
    Sa ne auzim de misto!

  49. sali says:

    Pen’ce iti trebuia fix trejpe cartofi?

  50. eu says:

    bestial!!!!!!!!!!!

Leave a Reply

You must be logged in to post a comment.