tampoane parfumate. da' de bagat in nas…

October 9th, 2007

Mtto : Când eram mic imi doream si eu un tampon, ca sã pot si eu sã inot, sã dansez, sã cãlãresc si sã fac tot felul de chestii ca tipele din reclame…

ZIUA 1

Nu mai stiu ãstia ce sã inventeze, frate… tampoane parfumate, auzi… hai bã, ce dracu… Sandu roseste si intoarce capu, jenat. Asta e tovarãsu meu. Alex. Alexandru. Sandu. A facut medicina si matematica. Da’ are master in comunicare. Baiat destept. Frumos rau de tot. Si rusinos ca o pasarica de pension. Lucreaza de 5, 6 ani in publicitate (de 7 ??), acum e la o companie cu greutate, manager de proiecte, sef pe campanii, sef pe conturi – cacat, d’astea de se-ntimpla prin marile companii de publicitate Uneori ma cauta. Când e in belea, când are nevoie de idei. El zice despre mine ca-s gura bogata, ca am idei amuzante. Io-l las sa creada ce vrea, ce sens ar avea sa-i fracturez copilaria?? Heheh… sh-apoi mi-e la indemâna sa-l ajut, e amuzantã lumea lui. Si plinã de femei frumoase. Uneori kiar curve hehehe. Sau tot timpul? Acu a venit la mine cu o nouã campanie – pentru niste tampoane parfumate, un produs nou cicã. M-a rugat sã-l ajut pe zona de creatie, ca ar fi “un pic complicat” de data asta… Ce e, coae, complicat? Un produs nou, da? Tampoane parfumate zici? Le baga fata la kilotzel si-i miroase gura a flori, nu? Ce dreaq e complicat? Lume lume, pentru prima oarã’n lumina reflectoarelor, vi-l prezentãm pe tamponu parfumat!!! Kiar el!!! (are aripioare?? ingereaza mult likid??hehe) Usor de aplicat/montat/fixat, inlãturã mirosurile neplacute printr-o simplã crãceala, de la prima aplicare. Femei din toata lumea, crãcitzi-vã!, d’acu’nainte nimic nu vã mai poate inhiba, pãsãrica dvs va mirosi a primãvarã eternã (hai nu zãu…). CE mare kestie? Cam asa, nu? Heii, stop. Stop, pune frâna, opreste-te, zice asta, jenat. Nu e chiar asa simplu, problema e complicata. Cu adevarat complicata. E vorba de client. Si de niste pretentii de care trebuie sa tinem cont. Accepti? Te bagi?

Cacat… mai bine refuzam. Dar asa sunt lucrurile, când totu merje bine, musai tre sã aparã ceva care sa-ti fute viata… In cazu meu, tampoanele astea parfumate mi-au scurtat zilele. Si mi-au redeskis ulceru. Si m-au fãcut sã aflu – pt a câta oarã? – ca-s un om de cãcat…

ZIUA 2

La agentie. E 10 dimineata. Trebuia sã vin la 9. E prima sedintã pt produs. Se face darea de seamã, se ia la cunostintã, se fac primele planuri, kestii interne. Ekipa e formatã din fo 17 oameni, de fapt din 14 femei si 3 oameni (hehe): io, sandu si incã unu’. Pe multe dintre gagici le cunosc, am lucrat cu ele la mai multe faze, câteva kiar sunt de luat in seamã, tzâtzã, crac, cur. Surprinzãtor – si minte. In mijlocu mesei de lucru, o cutie cu tampoane – obiectu studiului. Prezentãri, strinjeri de mâna, salut-ce-mai-faci-bine-etc-etc. si Sandu, cu aeru lui serios: Va trebui sã tratãm cu toatã atentia aceasta campanie, e vorba de un client important. Avem 2 saptamâni sa concepem proiectul, de la fronturi, pâna la vizuale, cu tot cu scenarii, bugete etc etc etc. Si bla-bla-bla. In momentul de fatzã, mai zice – sunt in desfãsurare 4 campanii pentru ããã… produse ããã… similare ce tin de ããã… igiena doamnelor (si roseste cu simtz de rãspundere…, si se strãduieste sã nu se bâlbâie… si prea delicata e pt el problema… si…). Ce e nou la produsul nostru? Ce-l face sa se departajeze de restul ofertei? Ei bine ããã…, ããã… e parfumat, ma rog… Pe mine mã umfla râsu’, intind mâna spre cutia din mijlocu mesei, extrag un astfel de tampon, il lipesc de nas si trag, adânc, pe nãri. Miroase. A lavanda? Ceva de genu’… Gagicile zimbesc pe sub gene, un pic stânjenite de ceea ce fac io… Alex se uitã strâmb la mine si ma roagã sã nu fac misto. Io, cu tamponu parcat intre nãri, il privesc mirat. Ce misto fac, coae?? Nu tre’ sã verific “proprietãtile” obiectului de studiu? Nu tre’ sã-l cunosc? Sã mã-mpretenesc cu el? Cã doar va trebui sã-i fac publicitate, nu? Ca sã-l vâr pe gâtu’(!?!?) consumatoarelor, tre’ sa ii inteleg rostu, performantzele, necesitatea si apoi sã le fac pe gagici sã nu iasã din casã decât cu tamponu infipt fix intre labii, nu? Drept pt care imi lipesc iar tamponu de nãri, inkid okii si trag cu nesatz… Dap. Miroase. Si miroase frumos. Kiar pare ceva eficient, ceva cu rost frate. Un produs care meritã sã fie cunoscut si folosit. Si lucrurile mi se par simple. Si kiar frumoase… Deja am imajinea unui posibil shnur, un montaj cu câteva cadre dinamice, cu o gajicã trendi-cul-glamur&fensi, veselã nevoie mare, care merje plinã de vânã prin multime si-i curje dân cur, de pe sub poalele fustei, o cascada de petale de roze si crini… Ea zimbeste stralucitor si imens, tuturor, unii se opresc din drum sedusi instant de femela asta tonicã, sigurã pe sine, plinã de viatzã, fãrã nicio grijã… In urma ei nu mai ramâne decât un covor de petale parfumate si o mânã de prosti care adulmecã siderati miresmele … Care sã fie secretul ei? Zbang, flash 3D in point fix cu tamponu fericirii. Si voce backoff: D’acu’ ai de ce sã fii multumitã… Parfumul increderii in tine. Si script informativ: noile si unicele tampoane parfumate. Pentru ca fiecare zi sã fie fãrã griji. Am imajinea. Si zimbesc tâmp, cu nasu-n tampon.

Zimbetu meu tâmp se curmã când alex anuntzã problema: clientul, din cine stie ce motive, doreste ca in campania pt acest produs sa nu aparã sub nicio forma, da’ sub nicio formã cuvântul parfum. Sau parfumat. Sau arome, sau tot ceea ce ar tine de miros. Ããã ???? Bã, voi sunteti prosti? Pai cum pula mea sa facem reclama la un produs cu o individualitate clarã, cu un scop superdefinit si targetat fãrã sã ne folosim de kiar argumentu principal?

Mâine vom afla cu totii pozitia si dorintele clientului mai spune sandu, in timp ce io injur mãrunt dar evident… pânã pe la ‘fo doo se discuta de canale media, de tipologii de campanii, de maniere de abordare, de pizda ma-sii mai stie ce, ca mie deja mi-era foame si subiectele in discutzie pãleau gratzios in fatza decolteului lu’ aia de peste masã. Am plecat de la agentzie catre jobu meu de zi cu zi, cu mintea incã la tzitzele lu aia si cu aroma tamponului in mucoasã

ZIUA 3

Ora 9. asta era ora la care trebuia sa fiu in agentie… dracu a fost, ca io nu. Am ajuns pe la fo unshpe. Când intru, zimbetu meu seducãtor se crispeazã si isi pune mâna la oki a spaimã. Când intru, zâmbetu meu seducãtor ingheatzã voluntar. Când intru, zimbetu meu seducãtor cere o pungã, isi bagã deshtele pe gât pân la cot si vrea sa borascã a repulsie/greatza/oroare. Când intru, zimbetu meu sedu… Motivu? In capu mesei trona un… o… o ????… o… un… o femeie?? Doamne-aparã-si-pãzeste imi vine sã strig, cu okii la oroare… imi dau seama ca tre’ sa parez cumva shocu, sa disimulez, sã mã impiedic urjent si sã mã adapostesc pe sub mese, sã mã fac cã’s apucat de streke, sa… pula mea, ceva cât sã fac sã ascund, sã maskez reactia mea de un penibil infinit, reactia mea in fata arãtãrii… Arãtarea e o femeie. Un monstru-femeie de fapt. Sau o femeie-monstru? E ceva ce n-am mai vazut nici pe net. Ceva ce cu adevãrat n-am vãzut niciodatã. E un mutant??? Doamneee, un mutant… O subspecie??? Giganticus Osânzae Tenebris…O gresealã geneticã, doamne, o-un ceva ingrozitor. Mutatio Horibilis Femina… Sã mã gândesc cã e grasã, ar fi ca si cum as sfida realitatea. E imensã, nu grasã. E giganticã. Doamne, e infinitã ???? Mã intreb cum au adus-o aici. Cum au bãgat-o pe usã. Poate pe geam? Macarale n-am vazut in curte… Se teleporteazã? E imensã, doamne aparã si pãzeste. O femeie obezã. De trei ori obezã. De trei ori? De trei x 1.000.000.000.000 obezã. Carnis Imensitas Repugnatio??? In camerã s-a fãcut liniste, pesemne reactia mea nu e mult diferita de reactziile celorlalti de la ora 9, dar e mai putin mascatã. Sau aproape deloc. Femeia(??) aia mã priveste fix. In valurile de grasime, okii ei sunt mai mult probabili. Mai degrabã ii intuiesc privirea, decât sã ii vãd okii. Are 3 metri pãtrati de fatzã. Cu fãrã-numãr rânduri de gushi&fãlci&buze. De sub ureki ii curg hãlci. Râuri. Râuri zic??? Fluvii…Fluvii de hãlci, fluvii de hãlci, cu tot cu delte… Masivitas Hororris Imposibilum… Un abator imund. Simt ancestral cã undeva, in nordu atlanticului, balenele sunt invidioase, se rãzvratesc pline de pizmã. Pe la tropice, elefantzii protesteazã shocatzi. Porcul românesc mangalitza are alurã si gingasie de mielusel in comparatzie cu asta. Lumea mea s-a skimbat definitiv. E imensa. N-am mai vãzut asa ceva. E de bâlci ? Circul de stat nu a aflat de ea ?? Da’ cartea recordurilor ??? Stã pe douã scaune. Si sunt putine. Pe masã ishi revarsã fo 5 kintale de tzâtze. E la 2 metri de masã si burta tot nu ii incape sub lemn. Picioarele nu i le vãd si ii multzumesc lu dumnezeu. Doamna reprezintã clientul spune Alex vizibil jenat de situatie, si pune capãt urgiei. Mã invitã sã iau loc. Mai e un singur scaun liber, unul singur, lângã odioshenie. Va trebui sã stau lânga harpie ??? Doamneee, nu!! MA ia cu spaime, Urgia incepe iar. NU acolooo, nu lângaaaa eaaaa, va rog, vã roooog, imi vine sã strig. Si kiar strig, in sinea mea, pe muteste, pe oki si pe nãri, din suflet… Sunt un nemernic, e pentru prima oarã când regret cã intârzii la intâlniri, ca nu respect programu, ca mã doare in cur de orar. Faceti cunostintã, mai spune Sandu, parcã scuzându-se. Futu-te-n cap zbier io, tot in sinea mea, fãrã nu se poate?? Dacã mã inghite? Intind mina tremurind, ea ma atinge cu o palmã cât pulpa de vitã, umedã si lipicioasã. Buzele ei se miscã rotund, rostind un nume pe care nu-l aud, sunt sub imperiul fricii, incep zilele groazei, imi zic, nu expiraaa cã mã dobori, nu inspira – cã mã inghitzi. Doamne, scapã-mã, de ce am intârziat? Penitentzã, ratatule, taci si inghite acum, asta e pedeapsa ta, ia loc lânga monstru si pãzeste-tzi viatza… privesc cu teamã, si numa in fatzã. Mã feresc sã intorc capul cãtre ea, desi curiozitatea functioneazã ca un magnet. Fãrã sã vreau, okiu-mi cade, din coltz, pe jenunkiu ei. Jenunkiu ei imi pare un cur de porc miluit câteva crãciunuri consecutive… Unturae Mundanum Deversorum… e apocalipsa, frate…
Nu mã pot concentra la ce se discutã, ma gândesc numa cum a fost adusa asta aici. A urcat cu liftu??? Parkã astia nu aveau lift de marfã in ajentie… A urcat pe scãri? In câte ore? Au spart peretzii?? Aaa, au scripetzi… Cum s-o deplasa? Sau se rostogoleste?? Leviteazã??? O dormi in pat? Si ce fel de pat?? De unde-si cumpãrã kiloti? Kilotzi????? Ughh… Ce fel de veceu o avea?? Veceu ??? doamneee… Doamneee, asta se cacã????? Si dacã da, doamneee, cât???????????? ooooooooooooooooohh, imaginea e tenebroasã, terifiantã, mã cotropeste, ma sufocã, ma ia cu transpiratzii si nu stiu al’ceva ce sã fac decât sã iau un tampon de pe masa si sã-mi tamponez fruntea. Adâncit in cele gânduri, o fac masinal, mecanic. Alex tuseste cu subintzeles. Imi dezlipesc tamponu de frunte si, ca sã dau o logicã mai demnã gestului, mã fac cã doar il miros… Proasta alegere, oroarea vorbeste lânga mine: fitzi cuviincios, va rog… ããã…ma scuzatzi zic, voiam sã vãd dacã ããã… dacã miroase, si da, miroase, kiar miroase, dom’le, ce kestie, ããã…miroase fain, ããã…vã felicit pt ããã…produs. Se uitã inkizitorial la mine si mie mi se strânge gaura curului ca la examenu de stat. De m-ar suna telefonu, sa bag o minciunã si sã plec dracului spre lumi mai sigure…

Discutzia se reia si, printre picãturi, incercând sã mã reculeg, intzeleg cã alex ii explicã balenei ucigashe (Incredibilis Magnum Balenicus???) de ce e bine sã folosim totusi ca argument comercial faptu cã tamponu cu pricina e parfumat. Alex vorbeste, vorbeste, argumetatia lui e de bun simt, e fireascã, logica e la indemâna oricui. Monstrul tace si ascultã. Dupã fo zece, cinshpe minute de vorbe destepte, alex se opreste. E liniste. Parcã asteptãm un verdict. Ne uitãm intre noi cu coada okiului si ne felicitãm in gând cã alex a avut inspiratzia discursului, cã a fãcut-o pe reprezentanta clientului sã inteleagã cã e important sã aratãm cã acest produs e cu atât mai bun cu cât are si proprietati in plus fatã de altele din aceeasi categorie. Cã nu are logicã dorinta ei de a NU ne lega de faptu cã tamponu e parfumat… Cã acest produs e unic pt cã miroase, ca e parfumat si taman pt asta meritã cumpãrat. Cã pe piata produselor de profil, ãsta e mai dat dracu decât celelalte. Si singuru lui atu in fatza celorlalte produse e PARFUMU. Un tampon odorizat. Parfumat. Frumos mirositor. Aromat. Aromatizat? Aromatizant! E unic mah, mortzii lui de tampon, e singuru care nu pute a bumbac si bandã adezivã ci a magnolie. A levãntzicã. A garofitzã sãlbaticã. A flori si fructe de pãdure. Miroase de-mi vine sa-mi fac ceai din el, nu alta. Si-l vârã gajika-ntre craci si-i bei limonada din pizdã. O cauti pe proastã pe sub furouri si iti pleacã mintea-n cãlãtorii, te uiti la flocii ei da’ vezi plaje exotice cu palmieri infloriti, te uiti la pubisu ei – da’ vezi munti ai lu venus tapetatzi cu flori-de-coltz. O pizdã inmiresmatã e o permanentã invitatzie la visare, un trip exclusivist… tamponu ãsta e minune. Aproape cã uiti cã tre’ s-o futi… ma rog… Alex a terminat de vorbit. Alex a fost tare. Alex stie. Alex zimbeste profi si o priveste pe grasã. Lamantina inchide o agendã si spune: NU.

Pardon?? Ce nu??? NU. Adica???? Adica NU. Si deja v-am explicat asta dumneavoastrã personal in discutiile anterioare, pânã sã ne apucam de lucru in echipã. Sau am incercat sã vã expun pozitia mea. Si vãd cã nu ati priceput ce vreau. Asa cã repet acum pentru toatã lumea aici prezentã: NU vom aduce in argumentarea comercialã faptul ca acest produs e parfumat. DE CE???? intreaba Alex mirat pân la dumnezeu… Pentru cã nu trebuie sã ne axãm pe ideea asta, am mai spus! Doamnele si domnisoarele vor intelege dânsele ca produsul nostru e mai bun decât celelalte dupa ce il vor cumpãra. Dar… incearcã alex… Niciun dar. V-am spus de la bun inceput cã vreau sã evitam acest aspect, cu mirosul… Gânditi campania ca pentru un produs obisnuit dar totusi special, unic. Noi plãtim, voi vã faceti treaba. Si campania trebuie sa aiba success. E obligatoriu. Si va trebui sa garantati succesul campaniei. Dar ne luati taman clu-ul produsului, skepsisul, smekeria cu care putem agãtza clientii, cum sã garantãm? zice alex… Dacã nu ne folosim de treaba asta nu obtinem efectul scontat, iatã, sã vã explic…, mai incearcã alex Nu-mi explicati nimic, nu putem iesi cu reclame la acest produs spunând ca e parfumat. Si cu asta, basta. Dar de ce, pentru numele lui dumnezeu, intreabã sandu… Taman pentru ca e parfumat rãspunde bestia, taman pt cã e parfumat si nu trebuie sã se subânteleagã cum cã femeia ar avea anume probleme in sensul acesta si pentru a scãpa de acele probleme e nevoitã sã foloseascã aceste subterfugii… n-n-nu… nu pr… nu pr-pricep, nu vã inteleg, se bâlbâie alex Nici nu trebuie, zice masivu de untura, nici nu trebuie, nu sunt lucruri care sã vã priveascã, doamnele de aici cred cã au intzeles ce vreau sã spun si imi dau dreptate. Alex ramâne nãuc, cu gura cãscatã. Fetele privesc in jos, nimeni nu mai spune nimic. Io incerc sã pun cap la cap cele spuse de harpie. Sã inteleg ce doreste de fapt. Sã ii inteleg modu de logicã si sã mã pliez pe gândirea ei ããã…ma scuzati zic io… ca sã intelegem si noi. Deci dvs spuneti cã nu tre sã bãgãm in reclame faptu cã tamponu ãsta e parfumat. Desi este. Cã tre sã gãsim altã kikitzã da’ nu asta cu aroma, cu mirosu. Desi altã kikitzã n-are. Cã tre sã facem o super campanie care sã aiba un succes remarcabil si sã si garantãm asta. Cã tre sã facem cunoscut acest produs mai mult decât sunt celelalte – si piata e plinã – cum-necum dar fãrã a mentiona sub nicio formã cã e parfumat. Da? Da, rãspunde grasa, scuturându-si colacii de slãninã de sub barbã. Doamnã, zic io, hai s-o lom asa: deci tamponu ãsta e d’ãla de “toatã ziua”. Asta am intzeles-o de ieri de la brifing. Asta nu absoarbe “likide”, nu e de 3 picãturi, nici de cinci nici de unshpe, nu are gel transformabil prins in structuri novatoare, nu are aripioare aerodinamice, nu are canale cu alveole speciale sau spirale, nu suporta de 3 ori greutatea corpului si când vorbim despre el nu e nevoie sã jonglãm cu sintagme gen “acea perioadã a lunii”, “orele când sunt indispusã”, “micile griji in plus”, “zilele sensibile”, “momentele dificile, perioadele delicate”. E doar «de toatã ziua». E DOAR un tampon odorizant, nu ? Singuru lui rol e de a parfuma, nu??. De a inmiresma, de a schimba izul, mirosul, de a improspãta. Da ? Da. Pãi atunci, dacã NU arãtam asta, ce dracu are el in plus fatzã de altele???? Cu ce-l facem mai interesant? Mai dorit? CU ce il departajãm de restu ofertei? Nu cu aceastã calitate?? cã e parfumat??? Ba da, dar nu trebuie sã se spunã asta, intelegeti si basta. Doamna, io-s prost, io nu inteleg… Domnule, vreau sa se faca o campanie de efect, vreau ca produsul sã fie cunoscut. Dar nu vreau ca acest produs intim sã aducã in discutie publicã faptul cã femeile au nevoie de astfel de… de ajutoare pentru ca ar combate ceva anume, ceva ce doar femeile trebuie sã stie, ceva ce e prea intim si nu trebuie arãtat, spus sau lãsat sã se inteleagã, cum sã spun, e jenant cã-mi cereti sa vorbesc despre asta, faceti ce vã spun si totul va fi ok. Haideti sã nu complicam lucrurile, sã gãsim o formulã perfectã care sa sustinã marketingul si… doamnã, mã scuzati, e absurd ce cereti. Zãu asa. Mai ales cã nu inteleg nici mort. NICI MORT! Dacã acest tampon existã si e folositor, dacã isi dovedeste necesitatea, dacã ajuta la ceva anume, dacã inlaturã mirosurile neplãcute, de ce sã nu strigãm asta in gura mare ??? taman in asta consta performantele produsului la care ne cereti sa-i facem reclama dar ne taiati exact argumentul principal. NU VREAU SA SE VORBEASCA DESPRE PARFUMUL PRODUSULUI tzipã grasa, exasperatã de insistentele mele… Nu vreau sã se pomeneascã de faptul cã tamponul e parfumat. NU vreau si gata. Nu vreau ca ceva intim, stiut doar de femei, sã ajungã subiect de glume proaste. Nu vreau sã se strige in gura mare niste lucruri care nu le privesc decât pe doamne. Si care lucruri nici nu sunt adevãrate in definitiv. Tamponul e parfumat nu pentru cã ar fi nevoie sã fie parfumat, ci doar asa, cã… doar pentru… doar cã asa trebuie, poftim. Doamna, sã lamurim kestia, rãspund io, tamponul asta e parfumat pt a inlatura mirosurile neplacute ale p… ããã, ale… nah, pt a inlãtura mirosurile, ati fost de acord cu asta, ce naiba, doar ce m-ati aprobat, iar acum sustineti contrariul… Domnule, in principiu asta e rolul produsului nostru, dar aceastã calitate trebuie mascatã cumva, femeile vor descoperi singure si vor sti ele ce si cum, DAR incã o data spun, aceasta calitate trebuie ascunsa pentru cã altfel, dacã recunoastem public in clipuri, in instrumentele de publicitate cã acest produs are acel rol bine definit, ar insemna cã am recunoaste implicit si faptul cã femeile au o problemã in acest sens. SI NU AU ???? NU. Bã, asta e bãtuta-n cap. Asta e proastã. Bã, asta e nebunã??? Stau ca prostu cu gura cãscatã si mã uit si io nauc la mutra ei. Are capu mare cât vaca de Buzãu. Uuuu, futute-n cap de acefalã… Fruntea ii face cute, colacei. N-am mai vãzut frunte d’asta bãi frate… Mã uit ca bou’ la ea si nu stiu ce sã zic… Intervine o gajicã de peste masã spunând cã bine, o sã vedem noi, intelegem ce vreti sã spuneti, evident, intr-un fel vã dãm dreptate, intelegem, o sã incercãm sa tinem cont de dorinta dvs, idei sunt o multime si dacã jalonãm cu grijã drumul vom sti cum sã procedãm. Gagicutza asta are dictie buna, observ io, vorba clarã si ingrijitã. Senzorii mei depisteazã urme clare de diplomatie si inteligentã. Mai depisteazã asa: doo tzâtze de luat in seamã, un decolteu timid care – ma gândesc io – ar trebui incurajat, o mutritzã dulce, cu oki misto… ieri n-a fost ??? cum dreaq de n-am obseravt-o?? Imi intreb senzorii ce cred ei despre curu ãsteaia si senzorii plescãie de plãcere… a-ha… bine fãh, gata, capitolu cu remarcatu s-a consumat, urmeazã ãla cu marcatu… intr-un fel ii multumesc in gând gagicii asteia pt evadarea oferitã, pt interventia ei. Ma hotãrãsc sã tac dracu din gura, sã-i las pe ei sã porneasca jucãria si, pe parcurs, o sã vãd de unde-o apuc pã treabã si ce-mi va reveni mie sã fac… numa cã deja simt cã ceva e putred… simt io ashea cã o sã ne cam invârtim a proasta in cerc, cã… dap, actiunea «tamponu parfumat» nu-mi miroase’a bine… Tu’tzi mortii tãi de viatã… de ce dracu i-am promis io mã lu ãsta cã-l ajut ?? Va fi greu… greu al dreaq…

ZIUA 4

Sunt adormit, posac, lipsit de nerv. Am ajuns greu al dracu la agentie, am intârziat ca de obicei. Si tot ca de obicei putin imi pasã.

Urcând cele doo etaje ii gãsesc pe toti la tigarã si cafea, discutând aprins despre… despre habar n-am ce. Sedinta-atelier nu incepuse, mormanu de osânza anuntase cã intârzie. Vestea asta m-a inviorat nitzel drept pt care cafeaua datã de Sandu incepe sã aibã gust. Mai ales cã o vãz pe cris – (aflu ca o keama cristiana, gagica diplomata de ieri) cum gesticuleazã la fo 5 pasi de mine – si tzâtzele i se miscã haios sub camasã. Imaginea asta-mi face si mai bine, spiritu meu la asemenea stimuli incepe sã se trezeasca in rejim de urgentzã, se freaca la oki, isi trage kilotzii din cur si se apucã de analize. Dap, e mistoacã gajica, e interesanta, e marfã, zice spiritu… ãhã, arata beton, ii rãspund io lu spirit (si-mi promit ca pe viitor voi fi atent si la ce spune). Are oki frumosi, verzi? albastri? gropitze-n obraji, buze belea. Spiritu imi sopteste la ureke ceva si de craci si de cur si de glezne numa cã nu apuc sã-i raspund cã gajica ia directia mea si mi se opreste-n fatzã – ce faci? analizam, raspund io… analizai? ce? Proportziile… Aaa, proportziile… ale cui? Ale campaniei, ii rãspund… Râde. Râde frumos de tot. Stie exact ce am vrut sã spun. Asa cum eu stiu cã am spus exact ce ea dorea sã audã. Dar ca nici moarta n-ar fi recunoscut asta. A dreaq curva, mie-mi propui fãh jocu ãsta stupid de’a soarecele si pisica ? hehe… Si? cu ce ne vei distra azi? Sã vã distrez? n-am talent… de ce nu vã luati un bufon, ceva…, scuze, nu asta am vrut sã spun (si roseste??? da mah, sa fiu al dracu, gajica roseste mirific), ziceam cã ai un fel comic de a expune ideile, esti fani, tonic… ihi, ii rãspund cu okii tzintã pe tzâtza dreaptã unde sfârcu fãcea insistent cãciulitzã cãmãsii. Ti-e frig? o intreb, Frig? repetã ea miratã, cu o sprinceanã arcuita… Nu, de ce? Ashea, intrebam si io… sandu vine si mã trage de lângã ea cerindu-si scuze si-mi spune cã pânã apare orca ucigashã va trebui sã discutam amãnunte clare vizavi de afisaje si regia campaniei si cã ar fi bine sã pun deja pe hârtie câteva idei. Coae, mã lasi ? zãu, nu-mi arde, nu vãzushi ? aveam si io o conversatie savantã cu gajika aia si tu mã vâri brutal in realitãtzi care’n momentu ãsta nu mã privesc. Asta se crispeazã si isi pune o mutra rugãtoare – te rog, nu mai continua in registrul asta, tu poti fi mai maleabil, poti fi si serios, zãu asa, hai sã fim constructivi. Pe mine ma umfla râsu, coae, ejti comunist, stahanovist, sã-facem-sã-dregem, las’o-n pula goalã, ce esti asa bãtzos si sfãtos, nu vezi cã n-am cu cine? Deja’mi pare rau ca m-am bagat in kestia asta, ca’mi vine sa-mi car shuturi in cur, ieri mi-a mâncat nervii idioata aia, dacã n-ar fi vorba de tine m-ar durea instant in cur si m-as tot cãra, pizda mã-sii… Hai te rog, hai sã nu incepem discutia pe tema asta, ajutã-ma si totu va fi ok, o s-o scoatem la capãt, ce dracu, erai un tip tolerant si inventiv – Grande, esti dus? n-am cu cine, io m-am prins deja, va fi jale, nu-i va scoate nimeni ideea fixã din cap idioatei, deja imi repugnã nenorocita, numa când ii vãd mutra si-mi vine s-o pocesc, e kestie de destin, de soarta – si, cã veni vorba – coae, nu vreau sã mai stau lângã ea, mã ia cu fricã – dacã se rup scaunele pe care stã si cade bivolitza peste mine ? Hai mã, nu exagera – ba deloc, sa mor io, trãiesc o permanentã fricã, plec bolnav de inimã d’aci, sh’apoi si pute… Cum mã sã putã ? pute mã, miroase, ii pute gura, ii put shuncile – Hai mã cã esti gretzos, nu-mi spune asta – ba iti spun mã, cã nu stai tu lingã ea, mã termina psihic, tu nu vezi cum aratã ? Hai mã cã nu tre’ s-o iei de nevastã – coae, ii pute gura, intelegi ? – Hai mã cã nu tre s-o sãruti… ughh, acu tu esti gretzos. Sau diabolic…

Intrãm in salã, ne asezãm la locurile noastre. Sandu reia povestile, unii noteazã in caiete, altii completeazã scurt câte ceva… Io stau cu okii in tzâtzele lu aia, lu cris, a dreaq, si observ cã decolteu’ cãmãsii a facut primii pasi, cã a crescut mare :D , a mai renuntat la un nasture… a-ha, pizda ma-tii, vrei sã-mi atragi atentia hehehe… la fel, vãd cã si ruju e proaspãt si pãrul de la tâmple ud, suvitat. Curva mica, te benoclasi repede-n oglindã pânã sã intri, scoti artileria grea la’naintare hehehe, ce vã stiu io pã voi, ce vã shtiu… Mã las de cur in jos pe scaun si mã uit la cracii ei aflati la fo 5 metri de mine. Are o fustitã scurtã. Cum stã, dacã se roteste cu scaunu, imi poate arãta o priveliste kiar interesantã… hai fãh, roteste-te, hai, roteste-te… are dres culoarea piciorului, kilotii oare ce culoare or avea? Ingrijitã putoarea’mi zic, si spiritu aprobã, pariu cã are un cur tzapãn? spiritu atât asteapta… si incep sã sporovai cu el, cu spiritu, in mintea mea, cu okii la gajicã. Ea imi aruncã okeade, stie cã o privesc. Pariu cã stie si ce gândesc? ce jocuri frate, ce jocuri…

Dialogu meu cu mine e intrerupt de o altã gajicã – din ekipa de creatie, care mã intreabã nu stiu ce dracu… ãã, da, asa zic si io – ii rãspund, nestiind despre ce era vorba. O abandonez pe cris si incerc sã fiu atent la ce discutã gashca: strategii de promovare si campanii de publicitate integrate, flexibilitate, putere de penetrare, viteza de reactie, spirit analitic, opportunities to see/hear (????) – numãrul presupus in cercetãrile audientei de oportunitãti de a vedea/auzi o reclamã in rândul publicului tintã – mediile OTS in rândul audientei acoperite functie de mediile OTH in diferite mijloace media, open promotion, run-out strategy, operating statement, market penetration, market positioning, market potential, push-pull strategy, maslow’s hierarchy, narrowcasting, non-manipulative selling techniques, open-ended question, si iar ca ots-u’ tre sa fie nu’shcum, in timp ce oth-u’ sa fie invers, ba ca prototype testing blablabla, in timp ce selective exposure mortii lui, si musai selective retention blablabla, pe când image oriented change strategy kbjhbew fjhbkdhwfblqdbv ljdljq dbqdefmpulamea…

Bã, voi sunteti zdraveni???? futu-vã-n cap de dementi spãlati pe creieri… bã frate, ãstia kiar iau viata in serios… mereu mi-a fost scârbã de momentele astea, in astfel de birouri, in astfel de selecte companii, componentze si competentze… hai bã, ce dracu… Cris vorbeste si ea cu convingere si nu uitã sã-mi zâmbeascã p’ascuns, zice cuvinte d’astea plinã de aplomb, ãia o aprobã, unu mai intreabã nush ce dracu, alex completeazã atent cu niste pãreri personale… si timpu trece… si ei au impresia cã kiar fac treabã, si ce destepti suntem, si ce generatie profi, si ce tari in sacourile si taioarele noastre albastre, si ce mindpower suntem, si ce-mi vine sã mã pish… Mã ridic si ies. Când mã’ntorc de la pisare, oroarea e prezentã. Uuuu, hire’ai a dreaq cu sufletu tau, venishi, ai? si mai e si imbrãcatã in rosu. Uhh, frumoasã esti, patria mea… se uitã urât la mine de cum intru. Si stiu iar, instinctiv, cã si azi e o zi fututã. In scurtã vreme discutia ajunge iar in locu cu buba si totul se duce in mortii mã-sii. Iar cã nu tre’ sã spunem de mirosuri, iar cã faza asta e singuru atu al campaniei, iar discutii la limita urletelor, iar acelasi cãcat. Spre sfârsit, Cris incearcã disperatã sã-mi agatze o privire ceva, dar deja e departe de mine, apusã, nici mãcar amintire nu mai e, nu-mi pasã de existenta ei, mintea mea e deja obtuzã, vinde nori si ingroapã pofte. Mã gândesc la mine si’mi par rodul unei intâmplãri stupide. Trãim.

ZIUA 5

O zi nenorocitã. O altã luptã surdã cu monstrul, fãrã izbândã. O zi in care as fi vrut sã kiulesc, sã mã dau bolnav, lovit de pojar, rãpus de bubã dulce si shancru, rãnit in vietnam, oastatic in irac sau dracu stie… O zi in care, dimineata, am simtit cã e necesar sã impusc cu sânge rece vrãbiuta aia care ciripea lipsitã de griji la fereastra mea. Ce zi de cacat. Ne chinuim toti sã o facem pe hapsânã sã renunte la pozitia ei. Sã-i arãtãm ca nu e nicio mare rusine sã spunem ca tamponu ãsta e parfumat si cã asta nu implicã musai faptu cã pãsãrica miroase. Si cã dacã miroase (si miroase, nah, asta e, ce sã ne mai cãcãm pe noi), da, cã miroase – culmea, faza asta oricum o stie toatã lumea. Si cã nu e cazu sã fim mai catolici decât papa. Cã fiind prea scrupulosi, am pierde mult din atuul produsului, am iesi cu o campanie cel putin la fel de anostã ca toate celelalte. Nimic frate, nimic n-a fãcut-o pe nemernicã sã renunte. Nici invãluirile lu alex, nici diplomatia lu cris, nici discursurile, pãrerile si solutiile celorlalti. Vaca era incãpãtânatã ca un catâr. Simt cã o urasc din toatã inima. Ii urãsc temeinic trecutu prezentu si viitoru. Când se termina intãlnirea cu ea, dupã ce iese, ramânem toti plouati si fãrã chef pe scaune, uitându-ne unii la altii. Ce facem fratzilor?

ZIUA 6

Zi de vizionare. Cosmaru slinos nu apare azi. E doar laborator intre membrii ekipei, se proiecteazã productii similare, se vorbeste iar despre concurentã, se fac diferite analize, se intocmesc liste cu prioritãti si se contureazã primele note pentru bugete. Se impart sarcini, diviziunea si organizarea muncii ocupã aproape toatã ziua. Spre final, cãutam la comun solutii salvatoare si modalitati de a o aduce pe cutrã acolo unde dorim. Printre sugestii, cea mai de luat in seama pare sã fie solutia propusã de mine: monstrul trebe exterminat. Râdem pe seama ei, pe seama obtuzitãtzii ei, cã de aspect toti se feresc sã spunã ceva. Io nu prea am astfel de jene si vãd pe chipurile tuturor o incântare maximã atunci când imi dau drumu la gurã. Râd cu totii si parcã se simt rãzbunati. Alex mã tempereazã putin jenat, e vorba totusi de un client al nostru, trebuie sã fim cuviinciosi etc etc etc.

ZIUA 7

Dupa 4, 5 ore de scandal cu doamna pork am cedat nervos. Am iesit glontz din agentie si am jurat cã a fost ultima mea zi in proiectu ãsta. Ne-a fãcut terci mutanta. Nici n-a vrut sã audã, a fost de neclintit. Noaptea, acasã, ma gândeam la o listã si cu alte juraminte. De jenu cã jur sã dau foc la toate farmaciile si buticele care vând tampoane. Ca jur sã extermin toate tampoanele, sã fac jihad printre ele, nu alta. Cã jur cu mâna pe onoare sã nu mai fut never, uite’ashea, de ciudã. Cã jur sã sparg televizoru dacã nemeresc f’un clip d’ãsta de tampoane. Ca jur… Bine, cind am jurat faza cu fututu, am incãlecat doo deshte si m-am fãcut cã nu observ. Intr-o sãptãmânã, campania asta mã doborâse. Iar dobitoaca aia tindeam sã cred cã e blestemu vietii mele. Când m-a sunat sandu am inceput sa urlu la el, i-am futut neamu in vitezã, da’ cu precizie, si am inkis… Nu mai voiam sã stiu de nimic. A doua zi, dimineata devreme, sandu era la usa mea. Tigãri, cola, plicu de cafea si un pleiboi luna curentã. Ce faci coae?? Venisi sã mã’mbunezi? Sunt cârpit de somn, ciufulit si sifonat, am un gust de cãcat in gurã, papucii pusi invers in picioare, pantalonu de trening are curu pân la genunki si jenunkii pân la glezne, tricou’ meu verde cu tuborg, cu gãuricã la burik, mi’atârnã si ãla jalnic pe umeri. Mã vãd in geam si mi se ia de mine. M’as scãrpina-n cur, da’ si’asta mi se pare un efort prea mare. Jalnic. Arãt jalnic. Da’ mai jalnic imi pare alex, cu muia speriatã, cu disperarea pe mutrã ca tzapu la scopit. Ma gândesc sã-l injur. Da’ nu-mi vine… Sã-i fut un pumn in cap… da’ mã ia cu milã… Se uitã ca un câine bãtut, ca o proastã pãrãsitã. Ce pula mea vrei? Pãi… Tãcem ca doi prosti, ãla pune de cafea, io’mi aprind un tutun si ne holbãm la podele. Toarnã grande cafelele, dã sã spuie ceva, io mârâi la el, sorbim pe muteste, io aprind alt tutun… pizda mã-tii mai zic, si mã duc sã fac dus. In juma de orã eram la el in masinã, in drum spre agentie.

ZIUA 8

ARGUMENTUL ORAL

Ziua incepe lin, la cafea, pe holu ajentiei, intre zâmbetele lu Cristiana, (spune-mi cris – cu ch intreb io? Si ea zâmbeste, zâmbeste,…’r-ai a dreaq de curva, stiu io cã vrei sã mã futi) si stângãciile lu Alex. Mitingu demareazã plictisitor, evaziv… Se despicã iar firu in patru despre produse similare, despre topica si maniera celorlalte campanii… si, evident, se ajunge iar la concluzia (cum al’fel) cã e important sã ne legãm de faptu cã tamponu nostru e parfumat. Cã e singura solutie garantatã. Cã e un argument trainic, de fapt singuru argument… Simt cã mã ia cu lesin. Grasa – o urmãresc – devine din ce in ce mai rigidã pe mãsurã ce ne apropiem iar de zona interzisã… pufãie nemultumitã ca vaca in cãldare, incepe sã bâtzâie picioru sub masã – când a fãcut prima datã faza asta am crezut cã e cutremur – si spune tãrãgãnat: repet, nu trebuie sã amintim de lucrul ãsta. Nu trebuie sã ne legãm de acest amãnunt. Chiar nu intelegeti? Gãsim altceva. Spunând cã e parfumat ar fi ca si cum am recunoaste cã e chiar nevoie ca acest obiect de igienã sã fie asa, parfumat. Ori nu e asa. Iar o luãm de la capãt? Nu, exclus, gãsim altceva.

Io simt cã-mi pierd cumpatu. Doamna, in definitiv de ce dracu e parfumat???? La urma-urmei nu pentru cã ar fi o problemã in sensu ãsta? Care problemã trebe astfel combãtutã??? Parfumând tamponu??

Grasa mã priveste fix. E ca si cum m-ar privi un porc. Isi adunã buzele si vorbeste cu nervozitate: nu existã niciun fel de problemã. E parfumat doar asa, doar pentru… doar ca sã fie mai plãcut! Eii dracie, acum ce facem? Tocãm frunzã la câini? E parfumat doar ca sã fie mai plãcut. E un produs intim care trebuie sã fie si plãcut, asta e!

Doar ca sã fie mai plãcut??? Pãi atunci de ce nu au imprimat versuri din eminescu pe el??? Dacã asta s-a urmãrit – sã fie plãcut -, mai bine imprimau versuri, sau, de ce nu, poate kiar si ceva retzete culinare. Asta ca sã fie si util. Sã fie de douã ori util. De trei ori. Sã fie cu adevãrat plãcut si de tzâshpe ori folositor. Sã-i agatze – de ce nu? – si niste ciucurasi. Zurgãlãi. Sa clãmpãne melodic, sã fie plãcut, nu? Sã fie fanfarã. O altã laturã de dezvoltare a hedonismului, nu?

Matzu-gros e tot mai iritatã. De ce vorbiti in bãscãlie? Cred cã vã bateti joc. Eu sunt aici sã gãsesc alãturi de voi solutiile pentru campanie, nu sã fiu obligatã sã rãspund la mizeriile dumitale, sã iti ascult porcãriile. Ce e de necrezut in asta? Acest produs trebuie sã fie plãcut. E parfumat tocmai pentru asta. In rest nu existã alte motive sau alte probleme cum vreti sã insinuati. Femeia nu are genul acela de problemã la care va referiti…

De ce vã incãpãtzânati sa sustineti cã nu existã aceastã problemã? imi sare mie mustaru… Adicã nah, nu e o problemã, e ceva natural, e alegerea speciei, e mâna naturii, kestie de feromoni si hormoni, poate kiar un atavism, de ce nu, o jmekerie a naturii care sã indemne la reproducere, cum dracu sã mai spun??? „Beneficiara” tamponului are miros. Producãtorii stiu asta, femeile stiu asta, toatã lumea stie asta. D’asta sunt pe piatzã atâtea si atâtea produse concepute taman pt asta, sãpunuri intime, creme, balsamuri, odorizante, kestii… Si producãtorii au mai conceput ceva: acest tampon care inlaturã mirosurile neplãcute. Asta inseamnã cã acele mirosuri existã, cã sunt reale. Cã putem vorbi de mirosuri pt cã exista, cã te poti lua in nãri cu ele, doar sã vrei, mama ei de viatzã… Si tamponu ãsta, mama lui dã tampon, tamponu asta le inlãtura, le atenueazã, le transformã alkimic, le sublimeazã, le jmekereste subtil, le duce cu fentã, mama lui de tampon. Si d’asta e mai ceva decât celelalte produse similare, mama lor, care doar absorb. Sau doar tzin locu curat. Uscat. Tamponu ãsta e mai al dreaq, e mai pizdos, ãsta si parfumeazã, face pãsãrica mama ei de pãsãricã taman bunã de scos in lume, la bal, coafatã, dikisitã, parfumatã. Dacã nu existã tamponu ãsta, pãsãrica e supãratã, bosumflatã sãraca, tristã, jenatã si frustratã. Si putzitoare… E oribil, e oribil ce spui, nu vreau sã aud Ba sã auziti, cã tot ce zic io e adevarat! Nu e, e absurd, sunt lucruri care nu se spun Nu se spun? Adicã ele existã dar nu se spun, nu???\ Nu, nu existã, nu e asa, nu existã… Pe mine mã apucã dracii rãu de tot.
Hai cã ne’vârtim in cerc… Doamnã, dacã n-ar fi asa – atunci de unde tot folclorul brodat pe marginea temei??? Ce folclor? Ce folclor?? Nu e adevãrat, nu existã, inventezi, minti cu nerusinare, nu existã, se rãsteste vaca, tremurând si ea de nervi – ba existã, si incã la greu, cã toata lumea stie cã exista acel miros specific, rãspund io deja plin de spume, e stiut cã pute, na, PUTE, – P, U, T, E! Si e lumea plinã de bancuri pe tema asta, – esti un ordinar, un nesimtit, inventezi tu bancuri, mincinosule, urlã ea, nu existã bancuri – ba existã, nu inventez, nu am atâta umor, ascultã numa vorbã din folclor, na, fii’ant, cicã „câtã pizdã se impute / iarã noi n-avem ce fute” – oooooooooooooo, ce grozavieee!!!!!!!! Vedeti???vedeti??? strigã ea, si face okii’n cap cât capacu de veceu, – cum ii permiteti?? – ba-mi permit singur, cã mai zic, ascultã-ncoa, „nu e pizdã sã nu putã / si f-un prost sã nu o futã” – opritiii’l, strigã ea, nãdusind toatã, tremurând teatral din cele 3 rânduri de gushi, opriti nemernicul, opritzi-l – ba nu mã opreste nimeni, zbier io, tre sã spun, si’o sã le zic pe toate, sã vedem dacã io’s ãla care inventeazã bancurile astea, sã vedem dacã existã sau nu folclor pe tema datã, uite’asa, na!, si-l zic acu p’ãla cu aia „cu mici probleme” de-i putzea pizda, mã scuzati, nah, care’l agatzã p’ãla de n’avea miros, de la mica publicitate din anuntzuri, si fericire mare, mare brodeala, mare potrivire, soartã surâzatoare si noroc cu caru’ sã se intâlneascã ei doi, ea cu pizda putzitoare, el lipsit de miros, si fac nuntã, si toate bune si frumoase pânã-n noaptea nuntii când, dupã ce se dezbracã aia, el incepe sa strige ca dân gurã de sarpe deskideeee fãh geamuuu, deskide geamu si aia, izbucnind in lacrimi, mincinosule, mincinosule, deci ai miros, m-ai mintit, s-a sfârsit idila noastrã, mi-ai frânt inima, sufletu&speranta, de ce m-ai mintit cã nu ai miros, de ce, de ce, iar el, cu lacrimi in oki: deskide fã geamu, deskide-l cã mã usturaaaa okiiiiii – inventezi, e o mizerie ce spui, nu te ascult, nu te ascult tzipã grasa – e doar un banc nenorocit tzip si io, doar un banc, femeie, ca multe altele in care se aratã cum cã doamna pizdã-mã-scuzati pute, miroase, candeshte, emanã, cum cã subiectul discutiei duhneste sistematic, indiferent de culoarea kilotilor sau de fazele lunii – eu ies, eu nu mai lucrez cu mitocanul acesta, zbiarã umflata, minte si inventeaza si voi il lãsati, il lãsatzi – ba sã mã lase, sã terminãm odatã cu toatã fandoseala asta, uite, na, cã mai zic, p’ãla cu rãtzusca nesigurã pe sine, abãtutã si rãtãcita care suferea tragic nestiind ce este ea, si vine dihoru, sconcsu, mama lui de imputit ce-o fi fost el si-i spune de ce esti tristã mã rãtzushco? Si aia, printre lacrimi, raspunde: pentru cã nu stiu ce sunt, nu stiu ce sunt, la care ãsta, sconcsu, dihoru, mama lui, nedumerit de criza ãsteia de identitate, intreabã mirat: cum mã nu stii ce esti? Cum nu stii?? Pai nimic mai simplu mã, zice ãsta, sconcsu, ai pufuletz des si moale si galben? Am, zice rãtusca abãtutã L, ai cioculetz roshuletz-lãtãnetz? Am, cum nu, zice rãtzushca lãcrimândã L…, ai vers la cântic cu mac-mac? Am, cum nu – pãi vezi? zice sconcsu, mama lui, – pãi vezi??? Esti rãtzuscaaaaaaaaaaa!!! Si ea, rãtusca, fericitã, sare-ntr’un picior mãcãnind sunt rãtzuscãããã!!! ?? J, ?? sunt rãtzuscãããã!!!! ?? Uraaa J, ?? sunt rãtzuscããã J si pleacã lãmuritã si impãcatã cu sine si conditia ei… si la câteva zile il intâlneste iar pe sconcs, mama lui de dihor imputit, si-l vede p’ãsta plâns si trist / d’apoi ce-ai mã sconcsule, intreabã ratza, – niii, ce sã am, zice ãsta, sunt trist, sunt dezorientat, sunt pierdut L, – cum asa???? cum asa??? face ratza, – pãi asa bine, pt ca nu stiu ce sunt, – cum mã sconcsule nu stii ce esti?, pãi esti pãros si cretz? intreaba ratza – Sunt, cum nuL, – pãi ai o dungã, o linie, pe mijloc? Am, am, face ãsta, sconcsu’…, si putzi mã? Putzi??? Intreaba rãtzusca – Put, put al dreaq, zice sconcsu plin de sperante – s’atunci ratza dã verdictu salvator: pãi esti pizdã mã, esti pizdã, si tot cu dihor, mama lui, cu aia care-si cumpãra ca animal de companie un dihor si vine o vecinã, vai tu, dragã, dar ce animal mai e si ãsta? Cum ce animal, vecinã, e dihor, vezi bine…, Dihor? Intreabã proasta…, Si nu e rãu? Eiii, cum rãu? E o minune de dihor, blând si iubitor cum altu nu e, doarme numa cu mine in pat, intre picioare mi se bagã, nu alta!!! Vaiii, face asta, vecina, da’… da’ nu pute??? Pute, pute, da’ s-a obisnuit – estiiii un nemerniiiccc urlã grasa in timp ce aia deja se tãvãlesc de râs, nu mai suport, inventezi tot, tu nu ai nimic sfânt – ba nu femeie, is zdravãn la minte si nu mã cac pe mine dân motive ce tin de o falsã pudoare, iaca tot cu sconcshi, cã mai zic, cu vânatoru ala care, intr-un bar, primea câte o bere dacã recunostea cu okii inkisi pipãind o piele/blanã de animal – ce fel de animal era ãla si, dupã forma gãurii – cu ce fusese vânat/ucis, si i se pune sub mânã o piele de tigru, pipãie ãsta legat la oki si spune hmmm… tigru…, apoi atinge gaura de glontz si spune: ucis cu rollgun britanic, calibru 38, aplaudã ãia, il cinstesc c’o bere, i se pune altã blanã sub nas, ãsta, vânãtoru, pipãie orbeste blana si spune: hmmm… vulpe polarã, da, vulpe polarã… apoi pipãie gaura si spune sigur pe el: ucisã cu doo gloantze de colt 45, aplaudã asistentza, totzi in delir, i se mai dã o bere, i se aduce altã piele, pipãia iar, spune: a-hammm… da… gazelã, gazelã ucisã cu sulita – … si tot asa pânã se imbatã ãsta pulã, ajunge acasã, se bagã in pat, mortii lui, si dimineata se trezeste cu un oki vânãt… mirat la culme ii zice sotiei: dragã, stiu cã am venit noaptea târziu, beat rupt, dar nu-mi aduc aminte sã fi venit cu un oki vânãt, ce crezi cã am patzit? De unde okiu ãsta vânãt? La care nevasta rãspunde mânioasã: dupã ce cã ai venit beat ca un porc, te-ai bãgat in pat si incãltzat… si ai inceput sa ma cotrobãi prin kilotzi. As fi acceptat toate mizeriile astea, dar când am auzit cã spui, cu mâna bagata-n kilotii mei, „hmmm, sconcs, omorât cu toporu”, n-am mai putut rãbda… malu de osânzã stã sã se prãvale, e rãvãsitã, descompusã, geme, horcãie, bãleste, NU, nuuu accept asa ceva!!! Refuz sã mai lucrez cu un astfel de mitocan – n-ai decât sã refuzi, tzip si io, da’ mãcar mã rãcoresc, mãcar pot respira usurat, indiferent de miresme, si cã tot e vorba de miresme, si cã tot suntem la bancuri, uite cã-l zic si p’ãla cu nooa invãtzãtoare care vine la sat, si coboarã ea sitza-sitza mândra nevoie mare din tren si la garã o asteapta un tzãran tânãr si spãtos s-o ia pe madam cu cãrutza, se urcã asta-n cãrutzã, isi pune domnitza poseta’n poala ca proasta si tronca-tronca diii, batore, purced cãtre sat, si pe marjinea drumului vede asta, dân cãrutzã, doi câini care se futeau – lãsatzi-mã, nu mã’ntrerupetzi – si zice vaiiii, ce fac ãia acolo??? Si tzãranu nostru, impasibil, rãspunde: si-o trag, cã e perioada de imperekere – da’ de unde stie câinele cã e perioada asta intreabã invãtãtoarea cea tinericã, eii, de un’ sã stie, dupã miros, miroase giugeaua cãtzelei si stie, zice tzãranu nostru, si merg mai departe, si pe un izlaz, numa ce vãd ei un taur cum futea o vacã – vaiiiii, ce fac ãia acolo intreabã proasta iar, cum ce fac, se’mperekeazã zice flãcau’ nostru, – pai de unde stiu ei ca e vremea, intreabã iar prosta, eii, cum de unde, dupã miros, rãspunde asta, miroase tauru ruja vacii si stie, si tot asa, merg ei si vãd oi, cai, gãini, toate orãtãniile se futeau de zor, cã de unde stiu ei cã e vremea imperekerii, cã dupã miros etc etc… si ajunge tzãranu cu cãrutza in fatza scolii si o lasã pe proastã in bãtãturã, la care asta ii zice auz
i mã, tzãrane, când ti s-o desfunda nasu sa treci pe la mine, si altu’acu’, p’ãla de-l stie toatã lumea, nãscut din marea dilemã, ori pute pestele a pizdã, ori pizda a peste, cu orbu la pescarie când zice sãrumâna doamnelor, si p’ãla când intra Eva-n iaz in pizda goalã de se-mput pestii cei inodori, si vine dumnezeu si-si cere iertare la pesti pentru necugetata scaldã a evei, si, rãmânând tot la ihtiologie,- cicã dacã sirena ar avea cap de peshte si picioare de femeie ar putzi si sus si jos, Sau tot cu adam si eva, ãla, de-i vine ciclu lu Eva pen’prima oarã, si se uitã ea’ntre craci, se uitã si el si, nedumeritzi si speriati, keamã barza, vine barza – bagã asta ciocu – oha, nimic, sângera proasta la fel, keamã ãia maimutza, vine maimuzza sã astupe cu curu gaura sângerândã a evei, oha, nimic, se duc ãstia la peste, pestele dãstept se bagã inlãuntru la problemã si nah magie!!!, se opreste ciclu la proastã, si morala sau mortzii mãsii, epilogu, zice’ashea: cã d’atunci stim de ce are barza ciocu roshu, de ce maimutza are curu roshu da’ din pãcate n-o sã stim niciodatã cum a mirosit pestele’nainte… si p’ãla cu cârtitza cea oarbã da’ cu nasu fin care nemereshte dân tunelu ei p’o plajã de nudisti exact intre cracii uneia, – nu mã opritzi, tre’ sa spun – exact cu nasu-n pizda ãleia si se freacã cârtitza timid la oki si spune aaa, ariciule, ariciule, ce faci mã ariciule, si ariciu nemika, si cârtitza vine mai aproape si iar, ariciu, ariciu, ce faci m…aaaaaghhh, te-au omorât?!?!?…, si p’ãla cu bulã care o intreabã p’a lui si ce ai tu aici si aia zice eee, bulã, am tzâtzisoare, sã le pup si io zice asta, si aici? Aici ce ai, intreabã bulã, aaaa zice aia, am burticã, sã o pup si io zice ãsta, si aici ce ai, intreaba iar, eeeeeiii, am buricel zice proasta – sã-l pup si io, cere bula si pupã, si mai jos, aici ce ai??? Eeeeiii, bulã, o pãsãricã…, si bula: o pãsãricã?? S-o pup si p’as…bleahhh, e moartããã???????… si p’ãla, taci cã zic, ascult’aci, cu aia care era in pat cu un el si el spune vai, tu, ce fain mirosi, eeee, hyptontique de dior, zice vaca, o mai pupã pe ceafã, vai tu, aici mirosi si mai si, eeee, dream, de sabatini, zice vaca, o miroase ala pã tzâtze, vaaai, tu, ce bine mirosi si aici, eeee, star night, rabane zice tuta; o miroase ãla si la pizdã – ea de colo zice repede black cat, black cat de rubinstein, si ãla, cu nasu’ strâns a groazã si urgie strigã in fatza ororii: mai degrabã dead cat!!!!!! Si iar la populare, lãsati-mã sa zic, dumnezeii ma-sii de viatzã, iar la populare, na, i-auzi aci kiuiturã de nuntã moldoveneascã „când pizda n-o mai putzi / toata lumea s-o sfârsi” „unde pizda rãu duhneste / tot râul n-o primeneshte” sau aia „vai di mini shi di mine / ce mniros de chizdã’mi vini” – nuuuuuu, nu mai ascuuuult, sunt numai minciuni, nu existã asa cevaaaa, striga monstru de osânza, astupându-si urekile, nu mai ascult, si-si pune mâinile si la oki, apoi iar la ureki, tremurã toata, e rosie-fiartã la fatzã, fatza ei latã’mi pare fãcutã din dealuri de osâzã, cu picãturi grele de sudoare printre ridurile sãpate in grãsime ca transheele pe frontu sovietic, cu okii bulbucatzi gata sã crape, cu venele crispate pe gât si groase ca niste odgoane…….. pe mine mã trage alex de umãr, gata omule, gata, e prea de tot, si abia se stãpâneste sa nu râdã, are si el okii umflati in cap, buzele muscate si maxilarele incordate dar se abtine eroic,……… celelalte femele se sterg la oki de lacrimi si comenteazã, cu rimelu intins, dar ne depãrtãm de subiect, ne depãrtãm de subiect, sã revenim, sã revenim… iar mie-mi vine s-o calc in picioare pe vaca asta mare cât un munte, da’ ce zic io munte, cât un lantz muntos, imi vine s-o iau s-o bat in gurã ca pe coasã, s-o trag pe roatã, s-o pârlesc in cur cu briketa, s-o pish in gushã, s-o…… uuuuuuuliuuu,’tu-tzi mortzii tãi de hapsânã,’tu’tzi capu mã-tii de mutantã, uuuuuu’tu-te’n cur de pizdã….’r’ash al dracu cu norocu si priceperea mea…
Alex toarnã suc, ape, in pahare, ii tremurã mâna si-mi ocoleste privirea, sã revenim, zice si el, sã revenim, da, vom gãsi noi o solutie, deci produsul trebuie sã fie reprezentat de indicatori care sã desemneze conformitatea bla bla bla… il aud si nu-l aud, vreau sã ies, vreau sã mã iau la palme cã am acceptat un rol in campania asta, vreau sã-mi tai nasu’ si sã mi-l vâr in cur ca pedeapsã, sã-mi scot okii, sã-mi fac nod la limbã, sã mã pedepsesc tragic si violent, sã… sã… vreau sã mã tot duc… intr-un târziu reusesc sã mã calmez si sã fiu atent la ce se discutã – se cautã (iar) sinonime pentru prospetime, comod, confort, lejer, cãcat, deja nu mai functionez si astept sã ma car… intâlnirea sucombã in câteva sferturi de orã, infinite, dilatate si kinuitoare pt mine… plec ca din puscã de la agentie, hotãrât sã mã-mbãt pulã si sã uit de blestematu de angajament, de blestematele de tampoane parfumate si de gorgona rânzelor, brânzelor-osânzelor… Nu stiu cum a trecut restu zilei, da’ seara vine greu, ca o curvã doritã care se lasã asteptatã… Nu reusesc cu pileala dar adorm incãltat si imbrãcat pe canapea, cu telecomanda in mânã. Atât de tare tre’ cã m-a marcat tsunamiu’ ãla de grãsime cã toatã noaptea mã kinuie un cosmar. Visez cã mã fugãreste un cur. Un C U R. Un cur????? Cum dreaq mã sã visezi asa ceva??? Sã te fugãreascã un cur? Da fratzicã, toatã noaptea m-a fugarit un cur, un cur mare si alb, da’ un alb spre roz (???), cu doo tampoane in dintzi, fugeam io, fugea si curu, io fugeam de-mi sfârâiau gleznele, curu dupã mine. Sa fie el al dreaq de cur dacã m-a lãsat f’o clipã, ziceai cã-i diesel… Nush ce dreaq de cur era, f’unu d’ãla maratonist, mortii lui, cã nu m-a slãbit neam, am fugit de nebun toatã noaptea cu curu suflându-mi din buci in ceafã, disperat cã-n orsh’ce clipã poa’ sã puie mâna pe mine… acu, nah, cã asa e in vise, curu ãsta nu stiu sã fi avut mâini sau dintzi si nici ce mi-ar fi fãcut de m-ar fi inhãtzat, da’ in mintea mea era o disperare sorã cu moartea, sã nu puie curu mâna pe mine cã mor, mor, nu alta. Pizda mã-sii de cur mah, cã parcã a tinut o vesnicie noaptea asta, ca dacã as fi visat si io cã mã tãvãlesc c-o blondã, ashea, dupe cum merit si dupe cum mi-e soarta, sigur ar fi sunat ceasu mai devreme, da’ asa, fiind vorba de kin, a trebuit sã indur o noapte lungã ca alea de la leningrad, de pe la cercu polar, care tin cu sãptãmânile… m-am sculat rãpus de curul alergator, terminat, epuizat, transpirat si mai morocãnos ca oricând… dupã dush mã gândeam sã-mi iau inima-n dinti cu tot cu artere si sã-l sun pe alex sã-i spun coae, grande cohones, sã moarã mama, io ma retrag, ne se mai poa’ frate, visez cururi, visez cururi care vor sã mã-mbuce, sã m-afunde, sã mã’nfunde si scufunde, sã mã… mesteream io dikisit la ce text urma sã torn si na cã sunã telefonu… alex, gratzios ca o lebadã de calabria, cu glasu numa zâmbet, imi spune: azi ne vedem la 12, sã nu intârzii, vine o doamnã doctoritã care va lãmuri problema. Iti multumesc, te astept. Si inkide… io rãmân cu vorbele suspendate undeva pe la mijlocu beregãtzii si cu gândurile undeva’nafara mintii care refuzã cruda realitate… viata mi se pare o corvoadã, o penitentzã, o hazna… caut cumva sã mã remontez, sã imi fac curaj, hai, lasã, nu mori dintr-atât koae, grasa s-o mai fi imblânzit, o fi inteles cã tre’ sã lase de la ea, sã fie mai maleabilã si, nah, vom merge mai departe, o sã terminãm campania si o sã uit… nu e totu asa de negru, nu? Siiiigur cã da, imi zic plin de nãdejde ca ãla de urmeazã sã se ia in gât cu shtreangu… nu stiu io?? Cã ne nastem goi, uzi si flamânzi?? Si cã d’abia dupã aia lucrurile se inrãutãtzesc?? N’are ce sã fie bine… N-are cum… Clar lucru, visez cururi si mã paste o depresie, va trebui sã gasesc o cale sa ies, sã ma scot din cãcat, sã-mi recâstig linistea… sau… sau nah, poate cã bestia a inteles cã e cazu sã mergem mai departe si sa accepte marele adevãr??? Sã fi inteles asta??, poate cã va fi ok, hai, incet-incet va accepta realitatea subiectului si vom gãsi rezolvarea si pt printing, si pt clipuri, nah, pt toatã campania tampoanelor parfumate… rãbdare imi zic, rãbdare, o scoatem noi la cap, o convingem noi… cã cu grijã si migalã bagi pumnu-n cur la vrabie… si plec cãtre agentie. Sã mai incerc, lasã, sã mai incerc… Desi stiam io bine cã nicio faptã bunã nu trece nepedepsitã…

ZIUA 9

ARGUMENTUL STIINTIFIC

Ajung cu 40 de minute mai târziu decât ceilalti. E un record. Pe masã, in niste cutii, in oarecare dezordine, stau adunate zeci de tipuri de ob-uri, de tampaxuri, olueisuri, bumbace si alte dopuri d’astea de pizdã. Lângã cutii – un cos mare de plastic in care sunt strânse fo 3 maldãre de kilotzi de damã, cu bentitzã, cu shnur in cur, cu peretzel, cu dracu sã mã ia, de toate culorile si texturile. Lângã cosu’ ãsta – o pungã imensã cu tot felu de sãpunuri, de sampoane, de flacoane, unu mai intim ca altu, cu pehashu blând si vitaminine cu caru’. In punga aia recunosc si un flacon cu sãpun likid, tiiiiii!, ce kestie, e d’ãla cu care mã spãl io pe fatzã, si incã de multã vreme… si habar n-aveam pentru ce era bãi frate… Zic sãrumana si mã asez pe locu meu, urmãrit de uitãtura feroce a cetaceului. Ce s-a vorbit? Ce s-a dezbãtut?? intreb io… Dacã te-ar fi interesat, ai fi ajuns la timp, rãspunde tãios coshmaru rozaliu. Alex imi spune in câteva cuvinte cã s-a discutat pe marginea recuzitei, cã acolo, pe masã, in cutii si in pungi sunt adunate fel si fel de elemente care sã ne ajute sã gãsim o exprimare optimã a functionalitãtzii si cã s-a identificat pozitionarea produsului bla bla bla bla… trag spre mine cosu plin oki de kilotzi si incep sã-i flenduresc p’acolo… sunt purtatzi? intreb io si duc la nas niste bikini roshii formatzi din doo atze, una in fatzã, alta in spate. Madamele rid, iar elefanta (Pachidermus Scabrosus Giganticus???) incepe iar sã tremure… e clar, suntem blocatzi la acelasi nivel, nici azi n-o vom scoate la capãt. E clar, monstrul de karne nu a renuntat, asediul nu a dat roade. E clar, e clar definitiv, pentru aceastã infamã, pizda nu va putzi niciodatã. Nici moartã nu va renuntza. Mã simt captiv, legat cu lantzuri, orice nãdejde cã vom ajunge la un compromis dispare… kefu deja mi s-a taiat si mã gândesc iar la cum sã pun capãt colaborarii mele. In momentu ãla intrã in salã o gagicã cu o mutrã rece, imobilã. E imbrãcatã elegant si se prezintã scurt – doctor cutare nu stiu cum, specialist in dermatovenerice. Haa?? Tine in mânã un sul mare, Alex se ridica si dã mâna cu ea, aia ii intinde sulu, ãsta agatzã de trepied afisele aduse de asta si le desfãsoarã. In camera se face liniste, mai ceva ca la un priveghi de mutzi. Dupã ce privesc tzintã afishele expuse, privirile tuturor alunecã dupã câteva fractziuni de secundã rapid cãtre alte lucruri, evitând directia trepiedului. Io privesc curios, senin si increzãtor. Planshele alea expun tragic si pe nepregãtite vulve ucise, rãnite de moarte, masacrate, explodate, exfoliate, incretite de afectiuni cutanate, impushcate cu herpeshi genitali diformi, sfârtecate de maladii sângerânde, brãzdate de cicatrici purulente. Plansele astea sunt frumos colorate, imi zic, material didactic de mare clasã, nu sunt fotografii, ci desene, grafice si reproduceri fidele. Mã amuzã faptul cã sunt skitztatzi si niscai floci pe muntele lu venus. Din bubele respective ies, pe lângã puroiuri, sãgetzi – si cu litere cursive, in capu sãgetilor, scrie asa: labiile mari/mici, vagin, toga plirealã, himen, clitoris, vulvã, trompele Faloppe, Skene, bulbi vestibulari, uter, ovare etc etc (multe are, frate, femeia in kilotzi, ce kestie, aproape cã nu mai ai loc…). Detaliile sunt fascinante si se pare cã m-au captivat total… Pe masã, in niste castronele, sunt puse câteva batoane de ciocolatã, covrigei, cãcaturi. Ca sã mã detasez nitel de imagini, intind mâna si iau un baton snikers. Sau ce dracu e. Molfãi ciocolata agale si okii mi se intorc iar la planse…
Toti privesc pe furish, parcã, si intorc, jenati, capul. In incãpere e liniste. Mobidic spune doar atit: doamne!, kiar era nevoie?? Cu okii la planshe, desfac orbeste un alt baton snikers si mã trag si mai aproape de desene sã studiez oarece noi detalii care-mi fac dibaci cu okiu. Doctorita intrã direct in subiect si vorbeste despre afectiunile aparatului genital feminin, despre formatiuni tumorale, despre abcese conopidiforme, despre vaginite, candidoze si ale boli supurente si parfumate. Io ascult si molfai fericit la snikers. Doamna pork prinde curaj si spune: Vedeti? Mirosurile sunt de altã naturã, mereu de altã naturã, existã boli venerice care, netratate, se manifestã prin mirosuri neplãcute… doctoritã incuviinteazã cu juma’ de gurã si priveste putin nedumeritã la onorata adunare. In fatzã am o planshã cu o pizdã ucisa, masacrata de un abces infiorãtor. Mã apropii si mai mult sã prind detaliile in toatã splendoarea lor. Privind, musc cu pofta din baton. Caramelu imi curge pe la coltzu gurii. Zic: misto reproducere, si caut un servetel. Vãzindu-mã, monstru de osânzã face okii mari si se ridicã oripilatã de pe scaun. Mã aratã acuzator cu deshtu si spune: e prea de tot, uitatzi-vã la el, e prea de tot. Toti mã privesc. Toti se uitã la gura mea. Pe fundalu profilului meu se contureazã imaginea pizdei masacrate. Trebuie cã imaginea e ruptã din realitãtzile groazei cã toti privesc contrariatzi la culme. Cãcat, am imajinea, io, cu o mutrã satisfacuta, cu pizda aia mutilatã de pe afish pe fundal, in spate, murdar la gura de caramelu scurs din baton. Un vampir?? Un vampir flãmând care taman ce si-a terminat masa. Estiiiii scârbooooossss, nu mai suport, rage cosmaru, e ingrozitor ceea ce faci, iti batzi joc, faci inadins, intentzionat, esti un mizerabiiiiiilll. Alex ma priveste dezabrobator – coae, sa mor io, n-am premeditat scena, jur, e doar caramel, ciocolatã… ãsta mã priveste fix si spune: ia un servetel si sterge-te mai repede. Sã-mi bag pula’n batoanele voastre, imi zic in gând, de ce dreaq le-atzi pus mã pe masã, nu ca sã le mâncãm? Ce vinã am io ca s-a scurs mehlemu din ele?? E doar caramel, futu’vã-n cap de idioti… Monstru se culcã greoi pe scaun, continuând sã mã priveascã ucigãtor. Okii ei sunt ca doo meduze. Pare translucidã, gelatinoasã. O piftie care priveste cu urã. O piftie care mã urãste. Doamne, unde sunt? Mã sterg, arunc restu de baton si imi indrept privirea iar cãtre afis. Madama doctoritã reia: afectiunile aparatului genital feminin sunt complexe si au cauze variate. Mi s-a spus ca trebuie sã vorbim despre mirosurile specifice. Acestea sunt date de glandele bertholin, situate pe cele douã laturi ale extremitãtzii inferioare a vaginului. Sunt glande tubulare, ramificate, formate din acini glandulari si au o functie muco-secretorie. Aceste glande sunt rãspunzãtoare de mirosul specific al aparatului genital feminin. Pe de altã parte, in cazul unor infectii, microbii din vagin infecteazã tesuturile si produc putrefierea lor…….. Lohiile devin purulente, urât mirositoare si se poate vorbi de o anume endometrie…………………….. vaginite, vulvite, flora vaginalã, condiloame, vorbeste repede, termenii sunã fascinant sau inspãimântãtor, nu stiu câti dintre noi intelegem disertatia lu madam doctorita cã dupã fo’ orã de vorbit, ne privim mirati. E clar, problema tot nu e lãmuritã.

Doamnã, zic io, ne-ati prezentat savant – vã felicit – diferitele cauze care produc mirosurile din kilotzeii damelor. Dar tot nu e clar. Ideea e urmãtoarea: vulva, curatã, spãlatã, neâmbolnãvitã, mama ei de vulvã, neatinsã de mâna ucigasã si maleficã a bacteriilor, neatinsã de virus, dã micozã, dã ciupercã, ea, vulva in sine, ea ashea, lãsatã in boii ei, miroase? MIROASE? O pãsãricã sãnãtoasã tun miroase? Mãcar un pic? O tzârã? Putem vorbi despre mirosul tipic al, mã scuzati, pizdii????? Cã-mi pierd cumpãtu, cã-mi vine sã mã iau la shuturi, cã ne invârtim de atâtea zile in juru pizdii mã scuzati cozii si nu aflãm rãspuns… cã s-a ajuns aici din cauza incãpãtzân… DA. Liniste. Cum?? zic io… Da. Da! – zice doctorita. „Da” ce?, intreb io ca vrãjit… Da, miroase. Oooooooooooohhhh… Slavã domnului, vã multumesc. O privesc victorios pe mobidicã. Mutra ei se skimonoseste instant. Clãmpane ceva din fãlci da’ nu articuleazã nimic. Alex, desi rãsufla usurat, pare descumpãnit. Gata, am rãmas fãrã client pare sã spunã… Da, miroase. Da, vulva, chiar si sãnãtoasã, chiar si curatã, are un miros specific, intãreste doctorita. Doctorita asta e magicã’mi zic, e de belea, e salvarea mea. Simt ca as vrea sã o strâng in brate, sã-i inkin o odã propriei pizde, sa-i sculptez bustu si sã impodobesc orasu cu afise gen „she is my hero”

Grasa e zdrobitã de aceasta realitate confirmata lejer de doctoritã. Okii ei mã sugrumã cu patimã, mi-o imaginez cum imi intinde matzele pe garduri si presarã sare, cum imi smulge unghiile, dintzii si limba… cum imi bagã tãciuni in cur si ciulini sup pleoape… sunt un gheorghe doja sau un sfântu sebastian. Dar cu un supliciu demn de cel mai infiorãtor iad.

Ma ridic de pe scaun si ies din scena. E dulce gustul victoriei? E pe dracu… Seara mã sunã pretinu. Imi spune cã dupa ce-am plecat s-a discutat din nou despre posibilitatea de a ne servi de seria de cuvinte interzise miros-parfum-odorizant-mortzii-mã-sii, cã grasa n-a mai zis nimic, cã a parut mai cooperanta, ca… koae, mã scot, gata, nu mã mai intereseazã, nu mai suport, n-are lojicã ce fac, imi complic existenta, si – in definitiv pt ce??, ba da, o scoatem la cap, o sã terminam campania, ajutã-ma si o sã vezi c-o sã iasa ok bla bla bla bla… futuvanguracutampoanele voastreee… m-a facut din vorbe… si i-am promis cã o sa vin in continuare. Sunt un tip slab. Sunt o ratare. Mama ei dã viatzã… n’aveam io sh’asha destule pe cap, trebuia sã-mi complic viata si cu faza asta… cum era vorba aia? Cã viata e ca pãru’ de la cur – scurtã si plinã de cãcat… viata mã-sii… eu vin in amonte pe styx, ea se duce pe apa sâmbetei. Bravo coae.

ZIUA 10

La agentie, animatie mare. Când intru in sala noastrã, vãd mutre noi. Alex face repede prezentãrile, inventeazã ceva ca sã scuze intârzierea mea si mã invitã sã iau loc. Ce usurare, fiind multi, locu de lângã monstru e ocupat. Cris imi face semn. Lângã ea e un scaun liber. Cum dreaq fah de e liber taman scaunu de lângã tine? A dreaq curvã jmekera… Aflu cã ãstia noi sunt colegii grasei, cã au venit sã punã umãru sã urnim cãrutza. Cã grasa i-a pus la curent cu opiniile si doleantzele ei, cã aia intr-un fel ar tinde sã ne dea noo dreptate si cã acu ar fi un moment important in care se vor cerne apele. Sedinta asta dureaza destul de mult dar macar ajungem la niste concluzii. Va trebui sa prezentam in citeva zile proiectu integral, mergând pe modelu nostru.

ZIUA 11

Lucrãm intens pe toate planurile. Totu prinde formã numa cã io nu mai am niciun kef. Dacã n-ar fi Cris in campania asta, m-as retrage. Asa imi clãtesc si io okiu, tipa e bunãciune, ii merje mintea, rãspunde pozitiv la glume. Dacã stau bine si analizez, imi dau seama cã e ca si fututã. Numa cã ar fi o complicatie’n plus… Lucrãm. Le dau ideile, ideile prind forme clare, sunt amuzante si dinamice. Ekipa functioneazã si toti sunt multumiti.

ZIUA 12, 13, 14, 15……..

Zile pline de vervã. Deja materialu brut a devenit finit. Avem deja câteva kestii demne de prezentare. Ne gândim cã atunci când grasa va vedea materialu, isi va da seama cât de idioatã, cât de stupidã a fost si va accepta productia. Ziua aia e aproape, Alex urmeazã sã sune clientu si sã aranjeze prezentarea.

ZIUA pizda mã-sii mai stie…

Am nervii in pioneze. Azi grasa si-a anuntat venirea. Mesele sunt pline de materiale, mapele sunt fãcute, materialu pregãtit pt proiectie in toate variantele, analizele de media la zi, propunerile de bugete ajustate si finisate. Când isi face aparitia lamantina, stomacu meu incepe sã tremure. Salutã fãrã sã priveascã pe nimeni si intrã direct in subiect. I se prezintã toate cele. Pe kipu ei nu se clinteste nici mãcar un muski, nu se citeste nici mãcar o emotie. Prezentarea dureazã aproape 2 ore. Când terminãm, se lasã tãcerea. Si atunci grasa vorbeste: Nu este ce am dorit. Ati fãcut tot ce ati vrut. Toatã campania graviteazã exact in jurul zonei pe care am spus s-o evitati: inlãturarea mirosurilor, atenuarea lor, solutia pentru problema mirosurilor la femei etc etc etc. Mirosuri combãtute de parfum. Mirosuri si iar mirosuri. Nu intelegeti cã nu existã „mirosurile neplãcute”??? Vãd cã nu ne intelegem.

In momentu ãla vãd rosu-n fatza okilor. Imi vine sã pun mâna pe scaun si sã-i crãp tzeasta. Si cred cã nu sunt singurul care simte asta. Alex se enerveazã, spune cã va cere clientului ca ea, grasa, sa fie schimbatã, cã nu se poate lucra in felu ãsta, ceilalti vocifereazã nervosi, grasa urlã mai tare ca toti si o tine p’a ei… In tot vacarmu ãla, izbucnesc si io.

Nu stiu ce dracu i-am spus. Da’ cred ca mi-am desertat sacu plin de furie, cã de vorbit cre’ k’am vorbit pentru toatã lumea. Dupã toatã munca – venea vaca si se pisa pe tot cu aceleasi motive si idei absurde. Incredibil frate, nu puteam sã cred cã existã asa ceva, atâta indãrãtnicie, atâta incãpãtzânare. I-am aruncat in fatzã tot ceea ce credeam despre ea, despre locu ei inutil in naturã, despre conceptiile ei nenorocite, despre pudibonderia ei de cãcat, i-am futut in gurã tamponu incepând cu istoria bumbacului si a sclavilor de pe plantatie si terminând cu cine mortzii lui o angajase pe ea. Era absurd, era prea de tot, ajunsesem intr-un punct in care nu mai aveam niciun reper. Ce mortii lui de motiv sã ai mã sã tii cu dintii in halu ãsta de o idee? Ce stã la baza unui astfel de motiv? Care e mecanica lucrurilor?? O traumã? O frustrare? A fost abuzatã in copilãrie?? Ce o mânã frate, ce o conduce, ce o face sã lupte cu atâta inversunare? Si pentru ce, in definitiv?? Clar lucru, era nebunã, era o dementã. Si totul era peste puterea mea de intelegere. Futu-ti tamponu pizdii mã-tii cu parfumu tãu cu tot… Nu stiu ce am mai zbierat p’acolo, nu stiu ce dracu a mai fost la gura mea, da’ stiu ca la un moment dat se uitau toti la mine si nimeni nu mai zicea nimic. Cã grasa rãmãsese mascã, holbatã, surprinsã… Si cã atunci când am tãcut si doar am privit-o, a inceput sa plângã.

Am lãsat-o plângând. Fatza ei mare, descompusã, mi-a rãmas pe retinã. Privea in gol si lacrimile ii curgeau multe si grele din ochii aia spãlãciti, cu gene galbene, ca de porc. Si atunci mi-am dat seama cã gresisem. Cã gresisem cumplit, cã fusesem orb, cã nu voisem sã vãd si sã inteleg pentru ce anume lupta ea; cã nu voisem sã ii inteleg indãrãtnicia, furia cu care se opunea ideii. Ceea ce ea apãra, eu nu putusem sã vad, orbit de propriile mele convingeri, de plãcerea orgolioasa a contrazicerilor, orbit de firescul-surogat impus si indus de turmã. Cã ea, poate cea mai urâta si bãtutã de soartã dintre femei, era singura care mai credea si care mai incerca sã apere intr-un fel tot ceea ce timpul ãsta al nostru, cu zeii lui cei noi, omorâse, uniformizase: eternul feminin, candoarea, taina de nealterat a intimitãtilor si sensibilitãtii feminine, gingasia si magia celor de nespus si de nearãtat lumii, micile mari secrete ce, in alte timpuri, fãceau din femeie nu un obiect de speculat, nu o marfã, ci un dar. O lãsasem plângând, cu mâinile ei groase, cãzute grele pe pulpele late, cu palmele larg deschise in sus, revãrsatã pe scaunule alea care, mici, fragile, pareau intrate in ea, contopite cu imensitatea ei, inghitite de cãrnuri, ca un drug de fier incarnat in copacul bãtrân care, fraged fiind cândva, se sprijinise d’un gard. Plângea si nu se mai ferea, tabloul era oribil, pãrul ei gras si rar in care mãtreatza desena forme ciudate, i se lipise de frunte, de tâmplele transpirate. Nãrile ii erau umede de muci, dilatate; lacrimile urmau liniile obrajilor ei masivi si se opreau in coltzurile gurii, amestecându-se cu saliva abia tinutã de buzele groase care doar mai murmurau: „…nu trebuie sã spunem asta, nu trebuie… nu trebuie sã acceptam…”
Tabloul ãsta m-a urmãrit amar pânã’n stradã. M-am oprit sã-mi aprind o tigarã, mâna imi tremura ca dracu si nu reuseam sã mã calmez. Fusesem orb si surd. Iar acum intelegeam.

Intr-o lume plinã de fete de la pagina 5, intr-o lume in care feminitatea nu se mai vinde decât in ambalaje, cea mai urâtã femeie devenise cea mai frumoasã. Cea atât de bãtutã de soartã, cea care ar fi fost prima ce, din rãzbunare, nenoroc sau frustrare, ar fi trebuit sã scuipe pe taina femininã, s-o doarã drept in cur, apãra „femeia” pânã la umilire, pânã la nebunie. Alienatzi, prizonieri ai unei lumi sufocate, conduse din ce in ce mai mult dupã criterii de marketing, aproape nici cã ne mai dãm seama de schimbãri, de mutatzii. Mutatzia semnelor, zodia comunã a zombilor ce devenim… buimãceala voitã, izolarea, doar asta, doar asta e singura politicã doritã. Lumea in care si sufletele se pot vinde dacã ai campania potrivitã si sloganu penetrant. Lumea lipsitã de tãinã. Lumea in care orice necesitate e speculatã, orice deficientã – vânatã. Nimic nu ramâne neofertat. Nimic. Intimplãrile date omului sunt transformate in sursã de profit. Nu mai existã contingent, individualitate, ci doar ceva-ce-se-poate-vinde. Sau specula. Nicãieri nu mai esti singur, nu mai ai momentele tale, si alea iti sunt controlate, analizate, invadate si confiscate. O perpetuã eviscerare publicã. Totul e sursã de profit. Totul poate fi valorificat, nu ai dreptul sã ai tãine, sã pãstrezi secrete, refugii, amintiri. Si in lumea asta taman ce dãdusem peste cineva care avea puterea sa refuze pânã la disperare realitãtile oferite. Sã se opunã „firescului”, explicitului impus… Ce orb… ce idiot…

„Vrei sa plângi? Nimic mai simplu! Nu conteazã cã te-a pãrãsit prostu’, noi suntem alãturi de tine. Batistele noastre igienice smile-no-cry absorb lacrimile pânã la ultima picãturã. Foloseste servetelele noastre, iti vor aduce uitarea odatã cu ultima lacrimã stearsã. Si, crede-ne, desi sunt de unicã folosintã, de le usuci – iti poti face la infinit treaba cu ele. La cât mai multe dezamãgiri”…

„Moartea pãrintilor? Sau a cuiva drag? Lasã-ne sã te sprijinim! Serviciile companiei noastre vor face din «nu-te-vom-uita-niciodatã» o fermã promisiune si din «regrete-eterne» o realitate. Pentru posteritate – inregistrãri digitale hi definition in formate diferite, efects&proof, cu montaje la super rezolutii. Bonus – bocitoare antrenate, cu reale performantze la 5 voci si lesinuri-surprizã la intrarea in tzinterim, pe marjinea gropii si la ultimu aleluia. Pentru cã nici eternitatea nu mai e ce’a fost. Dumnezeu sã ne ierte”

„Vrei ca noaptea nuntii tale sã fie perfectã? Apeleazã cu incredere la profesionistii companiei noastre – Pasiunea Nuptialã. Acestia iti vor arata cum trebuie dezbracatã, intinsã pe pat si fututã mireasa. Ca bonus primesti si un set de declaratii de soptit la ureke. In cazul in care iti tremurã vocea in timpu actului sexual, nici o problemã! Expertii nostri vor susura kiar Ei, duios si patimash, in urekea miresei, cele mai fierbinti declaratii, cele mai excitante suspine! Efect garantat! Casã de piatra!_ Ca super-bonus, dacã esti anemic si prea putin putincios, specialistii nostri se vor obliga sã fute cu sârg proaspãta consoarta. Pânã dimineata. Sau pânã la primu botez. Unde, dacã vrei, poti fi musafir.”

„Pârtzurile dvs miros neplãcut? Hai mã, asta-i culmea!!!!!! Inseamnã cã nu ati aflat de filtrele noastre odorizante, „Desfãtarea nãrilor”. Simplu de infipt in gãoazã, acestea vor face din pârtzurile dvs o adevãratã incântare pentru asistentzã. La serviciu, in lift, in masinã sau acasã, ficare pârtz al domniilor voastre va fi ca o adiere inmiresmatã de primavarã. O desfãtare, un zefir, un festin… Avem filtre cu diferite arome si pentru toate cururile. Pardon, mãrimile. Un pârtz? Un bis! Kiar e de vis!”

„Erau zile in care mã simteam balonatã si mereu in nesigurantã. De când am descoperit absorbantul X………..”

Lumea asta are nevoie d’un doctor…

„Priviti noul absorbant cu megaputere de absorbtie!!!! Privitzi-l cu totii, nimeni nu trebuie sã trãiasca fãrã a sti de el si fãrã a intelege bine la ce se foloseste si cum!!! Fiti atenti, si voi masculi si voi femele, si da, de ce nu?, si copiii – vedeti likidu ãla albastru cum e mintenash inghitit???? Asa si sângele menstrual al femeii e absorbit pânã la ultima picaturã. Atentie maximã, acest absorbant, de nu e scos la vreme din vagin, – pt ca da, acolo se bagã, ati inteles??, riscati sa rãmâneti fara strop de sânge in corp…………….”

Lumea asta nu mai are perdele…

„Vã pute pizda! Cert lucru. Abil de indubitabil. Confortabil de necontestat. Dar si perfect implacabil / inefabil / irefutabil. &imuabil si ineluctabil. Deci clar lucru mãi, astea, femeilor, vã pute pizda, DA? De ce? Ete d’aia, cã asa a vrut natura. Si sã nu vã treacã prin cap sa nu recunoasteti asta, cã noi stim mai bine. Si pt cã stim, pentru cã noi suntem nijte zei cu muski de zmei, am studiat figura si hopa-tzopa na rezolvare: tamponu parfumat. Despre care avem plãcerea sã vorbim in public, fara ascunzisuri, sa discutãm pe toate canalele media, sã vorbim deschis si fãrã falsa pudoare prin megafoane&megadifuzoare. Sã se inteleagã bine cã el e o necesitate. SI sã stie toatã lumea cu ce probleme se mai confrunta femela. Pt cã PIZDA PUTE. Cine va contesta acest adevãr suprem, va fi pedepsit capital. Si sã dea dracii sa nu cumpãrati produsu nostru cã vã futem de pe fatza pãmântului! ’Tzeles???

’Tzi-ai dreaq de oameni cu conditia voastrã cu tot… sclavi cu simbrie…

Lumea asta are nevoie d’un doctor.

Am fugit din agentie. Acum, in stradã, nu-mi pot potoli tremuru mâinii. Si nici sa-mi scot din minte imaginea lu aia. Ma simt jalnic, cãcat, stiam ca’s un mizerabil, da’ acu mi-e mai clar ca oricând. Ce târziu am inteles, mãh… ce târziu am inteles ce voia sã spunã femeia asta… De ce atâta luptã. Si pentru ce. Am inteles greu si târziu, mah. Atât de târziu incât oricum nu mai era nimic de fãcut. In ureki incã-mi atârnau grele cuvintele ei, parcã scrise pe plãcutze de plumb, „nu trebuie sã spunem asta, nu trebuie sã spunem asta, nu trebuie sã acceptãm…” Ce dobitoc… De’as putea sã mã’mbãt pulã in seara asta…, sa fiu atât de beat astfel incât sã-mi aduc aminte cã sunt doar un nenorocit cãruia nu-i pasã. Idiotul suprem, intr-un permanent perfect ekilibru. Egal cu sine si apãrat de ignorantzã.

SI la fel, mai stiam cã nu-mi va folosi la nimic nici experienta asta, la fel ca si cele trecute, dupã cum vor fi fost sã fie ele… Intuind aceeasi soartã si pentru cele viitoare, pricepeam brutal si lucid cã niciodata nu voi invãta nimic dân experientele vietii ãsteia. Pricepeam cã-s prea om, prea… ce cãcat…

In zilele care au urmat Alex a incercat in mai multe rânduri sã mã fãcã sã revin, mi-a spus cã dupã plecarea mea, dupã un asemenea razboi, clientu aproape cã a vrut sã se retraga (o pierdere grea pt agentie, nah), cã a fost nevoie de multã si finã diplomatie sã indrepte – vezi doamne, – ce cãcat fãcusem io dând cu aia de toti peretzii… Mã suna sã imi spunã cã uite, pânã la urmã lucrurile merg bine, cã – sã nu-tzi vinã sã crezi – grasa nu-si mai fãcuse aparitia, cã dispãruse fãrã niciun cuvânt, ce kestie, si cã in locu ei apãruse o tipã open mind – o sã-ti placã, e stilu tau – cã s-a acceptat un set final de idei, toate conturate si temeinic focusate pe inmiresmatele calitãti ale tamponului si cã toate sunt pe tematici propuse de mine. Cã din nicio temã nu lipseste cuvântu „parfumat”, cã deja se lucreazã la scenarii mai complexe, la detalii pt printing, la primele concepte de panotaj si cã si la astea se folosesc multe dintre ideile mele „geniale”, cã Cris intreabã mereu de mine si e sigurã c-o sã revin (hai fãh, sã mori tu, de’te dreaq de curvã…) cã se doreste realizarea aici a unei serii de clipuri, cã nu se vrea importu unor cadre care sã fie ulterior montate si adaptate pe specific, ca e kiar nevoie de mine, ce dracu nu inteleg, si cã ar fi pãcat sã pierd banu pe colaborarea asta, cã discutiile pe programãri si rate-carduri sunt nu-stiu-cum, cã… cãcat, nu mai conta ce spunea, il refuzam si mã eskivam lãudabil de la orice posibilã reintoarcere. Eram sãtul de tampoane pânã-n gât. Operatiunea „Tamponu” mã secase. Mã secãtuise??? Mã supsese. Apoi n-a mai sunat. Si zilele au inceput sã curgã nepãsându-le de mine, mie nepãsându-mi de ele…

Habar n-am cum au trecut zilele alea care’au urmat. Pentru unu ca mine mâinele are indiferentza azi-ului si nepãsarea ieri-ului. Cred cã incet-incet am revenit la aceeasi comodã, dulce si glorioasã durere in cur. Au trecut sãptamâni plãmadite din zile gemene, prea gemene, cu deja stiute aceleasi intâmplãri. Aceleasi vorbe. Aceiasi oameni. Aceleasi drumuri.

Cred cã mai apoi sãptãmânile alea au nãscut luni. Luni multe cred, sterile, mecanice, turnate toate-n acelasi tipar. In care tipar, fãrã sã fi fost nevoie sã caut, stiu ce voi fi gãsit: la fel mereu aceleasi vorbe, aceiasi oameni, aceleasi drumuri…

Pânã intr-o dimineatã, când m-a sunat alex. Coaeeee, grande cojones, stf, sã trãiesti, ce faci mã mindrete de baiat, cum merge bla-bla-bla si etc. Povesteshte ãsta diversificat si cu amãnunt, io ascult vesel da’ gândind la motivu pt care mã sunase, cã de pomanã stiam io cã nu sunã… Dupã ce mã ocoleste dibaci prin bãlãrii si prin povesti relativ personale inteleg cã simte si el cã e momentu sã punã pe tapet si motivu real… Zi coae, care-i faza, ai belea? Eii, zice ãsta, stii… ããã… ar fi o kestie – dar evident, asta numai dacã ããã… vrei, dacã ai fi de acord, cã, intelegi, stii… e vorba de ããã….de… adicã numai dacã nu ai ããã… altele, intelegi – grande, i-o retez io, ce pula mea te bâlbâi atâta, bagã-mã direct la subect cã nu-s fo pizdã de tre sã mã’ncãlzesti, ce dreaq, – Pãi nah, stii, ããã… am o campanie.

Pe mine mã umflã râsu instant. Ai o campanie? Hehehe… El se bâlbâie de zor si io printre hohote il aud cã spune uite, vezi cum esti? Vezi cã esti neserios? Cã de ce râd, cã mai bine nu mã suna, cã ii pare rãu cã a fãcut-o, cã in fine, te las, stiam eu cã nu are rost… Coae, de’te dracu, esti prost? Râd si io, stii cã’s cretin, uite, promit sã te ascult si sã nu mai râd, hai, bagã, zi despre ce e vorba… Nu, cã nu mai e cazu, cã tu o sã râzi, cã o sa faci misto, cã te stiu eu… Grande, pizda mã-tii, spune care e faza si vedem ce facem. Bine mã, iti zic. Dar nu râzi? Hai mã, zâ-i, promit, nu o sã râd. N-o sã faci misto? Buey, sa te fut, zi’mi ce e de zis si promit cã n-o sã fac nici misto… Si spune, bãi nene, baiatu meu, care e faza: Uite… E vorba de o campanie la un produs nou. Un medicament. Hai nu zãu, fac io… ce medicament? ããã… un… ããã…… un laxativ UN CE??? Un laxativ… UN LAXATIV??? Si incep iar sã rid vârtos… un laxativ???? BUEYYYY, esti prost?? UN LAXATIV?? Hehehehehehehehehehehehehehehhehehe, sã moarã mã-taaa, un laxativ… Asta urlã la telefon vezi cum esti?????????????? Ai promis cã n-o sã rizi, cã n-o sã faci misto Io, printre sughitzuri ii spun coae, da’ e prea de tot mãh, intelegi? pizda mãtii, cum dreaq sã nu râd, e demential, e de belea, e tare faza… nu’ti dai seama??? Heheheheh, sã moarã mãta, un laxativ???? Hahahahaha… si ia zi coae, cum se numeste laxativu asta? il intreb io printre lacrimi si convulsii… Si ãsta rãspunde: LAXOPAX CUM MA???? Haaaaaaaaaaaaaaaaaa, sã moara mataaaaaheheheheh, cum mã???? CUM?????????? Laxopax???????????? LAXOPAX?????? Si râd dân tot corpu meu, si râd cu spasme, si râd cu skije, cu tremurici, pt cã atunci când aud cum se numeste laxativu lu’ coae, am si imajinea: un cur rozaliu si durduliu, dupã o cãcare cumplitã si de nestãvilit, tolãnit p’o parte, nãdusit tot da’ satisfãcut si fericit, cu o tzigarã-n colzzu gurii, rãsuflând usurat, fãcându-si vânt cu mâna si spunând impãcat si contemplativ: uffff, greu… greu a fost… da’ acu, – acu e pace! Pax magna, frate, sã moarã mã-ta… Pax magna. Laxopax! heheheheheheheh Laxopax??? Hai mã, las-o’n pula goalã, cum mã laxopax? Bã, astia sunt zdraveni la minte când scot nume d’astea??? Sh’apoi, coae, tu kiar ejti pielea pulii p’acolo pân ajentzie??? Numa tzie iti dau produse d’astea sã te ingrijesti de campaniile lor??? Kiar ejti proasta familiei p’acolo de’shi bat astia pula de tine??? Un coniac ceva nu gãseai si tu??? Un parfum, o bere, un sampon???? Un salam, o ciocolatã ceva??? Kiar asa??? Te-au luat dã fraier??? Si de spus mai multe nu spun, cã râd de nebun, asezat in cur in mijlocu bucãtãriei… laxopax… laxopax… sã-ti bagi pula-n ea de viatã… cum mã sã nu fie frumos pe lumea asta???? Hehehheh, laxopax….
Nu m-a mai sunat alex ãsta al meu. Au trecut luni multe, si mai multe. Sh’apoi au trecut alte si alte luni, tot asa de multe…. N-a mai dat niciun semn de viatã… Io nu-l sun, ce as putea sã-i spun? Ce faci coae, cum a iesit in final cu tampoanele? Da’ cu laxativu? Hai mã, ce dracu…

Se intâmplã ca, uneori, sã prind la tv cu coada okiului câte o frânturã de reclamã la un tampon d’asta frumos putzitor, e una de se plimbã pe stradã si de sub fustã ii curg floricele… Ea trece zâmbind, sigurã pe sine… Are pasu’ larg si e fericitã. Zâmbeste… Dacã am timp, sau dacã mai stiu, poate cã zâmbesc si io atunci… Dacã am timp, poate imi amintesc si de acea perioadã. Si de femeia aceea… De biata femeie grasã… Si, in acele putine momente, cred cã stiu cã as vrea sã dau de ea si sã-mi cer iertare… Sau sã-i spun cã-mi pare rau… Sau… Sau ce as putea sã-i spun? Cãcat

Nu stiu de ce am scris toate astea… Poate pt cã nu aveam nimic al’ceva de fãcut?… Sau poate pentru cã stiu cã oricum e lipsit de sens si cã n’are nicio importantã… asa cum nu stiu nici de ce dracu imi pun intrebarea asta… mã gândesc acu cã fiecare femeie care va citi ce tâmpenii am scris io aici, de fiecare datã când isi va skimba tamponu se va gândi la mine. Isi vor aminti toate de mine cu fiecare tampon, la fiecare ciclu, in fiecare farmacie, in fiecare closet, la fiecare dush sau pishare. Cã, searã, acasã, când isi vor scoate kilotii si-i vor mirosi ca de fiecare datã – cum fac ele, femeile, seara când se deskilotzeazã – da, si atunci, si atunci se vor gândi la mine… si zãu dacã mi-am dorit asta… pt cã stiu sigur cã nu era nevoie de textu ãsta pt ca ele s-o facã… hehehehe

Ce idiot…

Poate ca de mine ar trebui sa-mi fie mila, ci nu de femeia aia grasã… O sã apas pe telecomandã si va veni o noo zi… n-am de ce sã-mi fac griji… Cumpãrati acest tampon. Cumpãrati-l! Pentru ca voi sã-l cumpãrati, noi am fãcut eforturi. Am trecut peste orice cãlcând totul in picioare cu stil si dãruire. Nimic nu a fost prea greu, prea de nespus, prea rusinos. Ce era de ascuns – am dezvãluit noi. Si pentru toate astea, trebuie sã cumparati acest tampon.
Un tampon. Pentru ca EL iti promite tainic tot ceea ce nici mãcar visul nu-ti poate arãta. Sunt frumosi oamenii din reclame. Zâmbesc si sunt frumosi. Si par fericiti. Ei stiu de ce ai tu nevoie. Iar TU? Tu de la ei afli ceea ce nu stiai pânã atunci: cã ai nevoie. Nevoile astea sunt expuse public, kiar nu vezi? N-ai de ce sã te rusinezi, oricum nimic nu mai e sfânt, oricum nu mai exista taine. Nici granitze, nici limite. Ei iti spun ce sã vrei si cum sã-ti doresti. Te invatã cum e sã vrei, cum e sã doresti, da, Ei te invatã. Te indrumã. Te devin. Când fac asta, ei zimbesc mult, larg, aproape ireal. Ei spun: cumpãra! Si par fericiti spunând asta. Si tu cumperi. Pentru cã ei par fericiti.

Da’ dacã doar par?

61 de femele. Ba nu, 63!

June 13th, 2007
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

IO de mic am fost atras de competitzii. Vazând ce vrea asta sa faca, Alina Plugaru (fata cinstita deal’fel, crestina si credincioasa), am organizat instant si spontan o contramanifestatie.  In sensu ca daca asta va face sex cu 60 de masculi intr-o singura zi, io voi face sex cu 61 de femele. Numarul zilelor nu conteaza. Asta fin’ca pot. Ashea. Dar ce zice puicutza asta??? Ca va lua 60 de puleaci, ii va organiza in serii de cite 4 si va rezolva o astfel de serie de cite 4 intr-o ora – de fapt in 45 de minute, ca fatuca a prevazut si pauze de 15 minute (medie de bun simtz zic io, cu toate ca se putea si mai bine). Ca o sa-i spele, o sa-i verifice la cuc si ca o sa ii dea pe mina la doo asistente aduse din strainatate sa-i incalzeasca alea. In prealabil. Sau in gura. Pt bravura asta, duduia o sa aduca un pat din Lisabona si totodata ii va cere sfatu lu Cicciolina, esperta internationala. Pentru bravura asta, ea cica se si antreneaza (io ma cam indoiesc ca-zzi trebe antrenament pt asta, sala, fortza, sau rejim alimentar, sau yoga – da mah, asta cica va face si yoga ca sa fie pregatita). Mai zice ca maratonu sexual nu va fi deskis publicului si nu vor fi transmisii live. Tare rau. Nu? Buuuunn. Deci ashea zici tu fah? Slabutz nene, slabutz… Pai io…

 

 

Da. Pai io, io n-o sa-mi aduc pat din Lisabona. Ca ori p’ala, ori pe relaxa mea de la elvila, la fel o sa transpir sub cur. Ca o sa stau pe spate, snaga  mea trebe conservata, energia disipata stiintific. Deci o sa stau ca un porc pe spate si. Si nah… si o sa ma gindesc ca nici cind nu particip la astfel de maratoane nu am o atitudine mai dinamica. Lucru care oricum nu ma afecteaza, deja nu-mi mai pasa. Ashea.

 

Deci io. Io n-o sa am nevoie de doi asistenti, alea 61 vor fi gata incalzite si zemoase cu o saptamina nainte de event, ca numa gindu ca ma vor atinge si le va fi d’ajuns . Voi aduce insa o ekipa de interventii, in cazu in care va fi pericol de inundatzii. Daca regulamentu insa impune si doo asistente, bine, le accept si pe ele, sa nu fie triste, intre reprize ma ocup cu draga inima (sau alte organe) si de ele. Bonus: in timpu maratonului pe astea doo asistente (ca deh, asa cere regulamentu) le las si sa se uite, deci ce vrei nene mai mult?

 

 

Ashea. Io n-o sa le impart in serii. Pe cele 61. 63 cu asistente cu tot. Fiecare sta cit vrea. Sau cit poate?. Oricum, ele tre’ sa stie ca minimu pe repriza e de 10 ore. Am redus de la 12 la 10 – asta ca sa nu pierd vremea, ca mai am si alte trebi. Deci repriza e de 10 ore per femela. 10 ore. Si desi nu aveam nevoie de sala, regim, antrenamente, yoga si alte vitamine, m-am hotarit sa fac si io oarece pregatiri. La yoga am renuntat imediat, nu de alta, dar acolo ereau niste pozitii in care, daca ma puneam, riscam sa-mi scot okiu cu instrumentu. Sau sa-mi dau muie singur. La sala am hotarit ca nu mai calc, asta pt ca dupa doo ore de tras de fiare, cin’ am vrut sa ma apropii pt „antrenamente” de una, mi-au fugit narile din nas in directii diferite. Feromonii de sala sunt puternici frate, sunt ca un zid pe care nasu meu refuza categoric sa-l sara. Evident, n-as fi lucrat cu nasu’ – da’ apropierea fizica n-ar mai fi fost aceeasi cu masca de gaze pe figura. Am ales insa antrenamentu prin parc. Lucru destul de greu si anevoios. Asta pt ca desi doritoare sunt cu duiumu, mai sunt si gardieni. Si daca sunt barbatzi, i-as convinge destul de greu de spetza nobila a cazului. Si mai e si codu penal. In care aia zic ca n-ai voie sa ti-o tragi in aer liber public. Da’ ce fac nene??? Doar ma antrenez si io, am un maraton sexual de tinut, ce dreaq… In fine, de alimentatzie nu tre’ sa tin cont, nu mai ingras porcu-n ajun. Si nu in asta sta puterea. Pt instrument am decis insa sa abordez o tehnica de revigorare. Desi kiar, da’ kiar nu era nevoie. Da’ ma rog, am zis s-o fac totusi, daca aia se antreneaza in fel si kip sa nu ma las nici io mai prejos. Deci pt instrument am ales sa merg in mediu rural si sa-l supun unor tratamente de tonifiere, fortifiere, torsionare, frictzionare, intr-un cuvint frecare la rece.

 

Am luat harta agricola si p’aia zootehnica si am bifat pe ele superbele zone agrare unde se gaseau mulgatorii mecanice. Ce frumuseti tre sa fie p’acolo… In felu asta stiam ca aveam sa-mi reamintesc si ca vesnicia s-a nascut la sat. Am gasit mulgatorii mecanice dupa cum urmeaza: la IAS Ghimpatzi… sonoritatea numelui mi-a zburlit nitzel paru din burik si am trecut mai departe. Alt IAS cu mulgatorie automata erea la Secureni… brrrrr… bah, astia sunt nebuni?? Un alt IAS cu ferme zootehnice prevazute cu mulgatoare mecanice era cel de la Fundeni. Aproape zic, destul de aproape… Dar nah, la Fundeni… La Fundeni?… Hmm, nepotrivit, imi zic… La fel si la Fundulea. La fel si la Curtici si Fundata. Si la Nãmoloasa simteam io ca  ar fi niscai probleme… Despre Cureshti – ce sa mai zic??? Sau despre Beshieni??? Sau Bucecea????? Ce dreaq ma au astia??? Pun mulgatoare numa in sate d’astea???? Nu, hotarit lucru, nu-mi inspirau incredere… Am cautat mai departe. SI am gaaaasiiiit!!! La Slobozia!!!! La Slobozia, da, suna incurajator. Aia la Slobozia au o mindretze de mulgatoare, instrumentu meu va fi tratat regeste, cica mulgatoarele astea sunt d’alea care se opresc automat NUMA’ dupa 15 litri. Deci acolo e de mine!!!!!!!!! Par a fi facute special pt calitatile mele. O alta alternativa ar fi fost la Baicoi, numa ca ma gindesc io ca aia nu prea au respect, ca nu se exprima politicos…Bai coi… pai nu? Nu prea merje… Kestie de obraz…  La Spermeni era prea departe, la Putzunesti primaru e betziv, la Tzâtzâna prea frig, la Sfârcari e si un abator si pute, la Gãuroiu stiam io ca unu futuse vaca cind era aia la mulgatoare si nah, nu prea voiam sa risc… Deci Slobozia ramâne :D

 

 

Cu un asemenea antrenament, deja putem vorbi de certitudini. 61 de femei. De fapt 63, tinind cont si de asistente, ca-s baiat milos si altruist. Un adevarat festin. Si nu ma supar daca vor transmite live. Daca vor, poa’ sa transmita si la radio. Da’ numa p’alea ultralungi, ca frecventzele medii, scurte si ultrascurte n-au ce cauta pe lunjimea mea de unda. Ar fi un dezacord total. Si nu se face bre asa, io prestez, maratonesc sexual la modu serios, e vorba de o competitzie si totu’ tre sa (de)curga firesc. Si va curge. Ca pot. Da’ asta deja am mai spus-o…

 

 

Ca sa nu uit – tre sa mentionez ca il voi invita pe Rocco Sifredi. Nu ca sa ma sustina, ci ca sa-si ia notitze. Si pe Brad Pit. P’ala il kem ashea, de sanchi, de decor, ca umplutura, ca recuzita… ca…
 
 
Si ce erea mai important: ho!!!, nu va mai inghesuiti, inscrierile s-au terminat, locurile s-au ocupat… data viitoare sa fitzi pe faza

 

Pai nu??

 

 

ce presa de cacat avem ba frate… si ce fapte brave tre’ sa faci pt a fi pe buzele unei tzari intregi… si in sula a 60 de prosti…

 

 

muje ba…

 
 
 
 
 
 
 nah belea, vedeti ma ca e fata serioasa????
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
citeste fefeleaga??? si baltagu???? hehehehehehhe, ba, cind io va zic voo ca lumea e minunata, nu ma credeti…
va dati seama ma ce oral sustine asta???
io as vrea sa fiu colegu ei de banca
si la ora de anatomie, as copia dupa ea
ma intreb daca dupa ore, la plecare, se va pupa cu colegele, ashea, ca intre fete, de "pa, fatah"…
sau daca o sa bea f’un coleg din aceeasi sticla cu ea
 sau
 
 
hai ma… fefeleaga… si baltagu…
 
heheheheheheheheh

protest

May 11th, 2007
 
 
 
 

Stiam io ca presa minte, ca denatureaza, ca dezinformeaza… da’ sa ajung sa vaz asa cumplita manevra – nu credeam s’apuc… Aceasta dezinformare grosolana ne lasa cu gura goala nu numa de cuvinte, ci si de cele pamintesti/omenesti de sorginte anatomica. Protestez fatza de incercarea de alterare a adevarurilor absolute ale umanitatii. Acest material e un atac la bunele si finele obiceiuri. Inteleg sa spui ca fumatu omoara, ca alcoolu te baga in pamint, ca drogu te’mpinge de la spate sa dai mâna mai repede cu ingerii, da’ sa ajungi sa spui ca sexu oral duce la cancer in gât – ei bine, asta nu. Pân’aci frate, las-o dreaq de kestie… m-a’ apucat dracii rau de tot cetind asa o nenorocire si ma gindesc ca tre’ sa lom masuri urjent. (io deja am luat,  21 cm, deci e bine, am pierdut fo’ 3 da’ nah, timpu trece si lasa urme… de fapt nu tre sa-mi fac griji, ce pierd in lunjime, regasesc in alti parametri, recte grosime sau talent. Sau tehnica. Sau…)

 

Vreau astfel sa denunt public gestul criminal facut de cercetatorii britanici care voit baga populatia’n sperietzi, scotzind-o din pat, bordel, masina, birou, ghena (merge si melcu din spatele blocului, daca nu pute tare si nu e iarna), wc si alte locuri pitoresti unde se putea practica in dulce, implinita si seculara pace bietu’ sex oral finantzat sau sincer sentimental. Cum mah mai nociv decit fumatu???? Mah, io simt ca e vorba de un complot, de o infinita si tenebroasa conspiratie… Astia vor (cum care astia??) sa scufunde lumea intr-o neagra angoasa si depresie… fara un sex oral oportun, viata e gri. Si sumbra. Si fara gust. Fara miros nu ar fi asa deranjant sa fie, ba kiar ar fi indicat sa fie fara miros, da’ nah, e greu sa te pui cu natura, hormonii si feromonii au legea lor in kilotzi si e bine sa nu cercetezi cauzele si doar sa urmaresti efectele. Pe ea. Sau pe el. Evident, legat la nas :D

 

Io zic ca e inconstientza sa arunci in okii lumii o asa enormitate. Evident, strecoara ei p’acolo cum ca aia care o fac cu mai mult de 6 parteneri pe parcursu vietii risca mai mult… Da’ ala care-o face cu acelasi partener da’ de citeva zeci de mii de ori scapa??¿¿ Doctor Maura Gillison e varza. Parerea mea. Si o suge antiseptic. Mai zice asta ca daca faci sex oral si te invrednicesti de f’un cancer d’asta muist, cica daca bei si fumezi „nu iti maresti sansele de imbolnavire de cancer in git”. Da’ nici nu scapi. Macar uiti hehehe… Hai ba, ce dracu…

 

Vazind ziaru asta cu asa blestematie de stire, am avut imboldu de a cauta sa cumpar tot tiraju de pe piata, sa nu ajunga astfel de vesti nefaste in okii sensibilelor noastre tovarase de viata, care – cum bine stim, pun botu urjent la astfel de intoxicari si vrajeli. Pun botu? Mai pun pe dracu’ acu…

 

In semn de protest, ma dezic de breasla si ma declar forjor. Sau frezor, sau sondor, sau… ma rog, orice da’ in mediu toxic sa fie, astfel incit canceru meu sa aiba alta cauza si provenientza, ci nu cea expusa in articolu de fata. Si sa pot practica linistit, pe spate sau in eker, pâna la cârcei, aceasta complexa arta…

 

Protestez. Rusine ba, presa mincinoasa… auzi ma, un biet sex oral poate genera canceru… Ce banc de doi bani ma… numa niste fraeri po’ sa creada asa ceva… cred ca tot asa s-a nascut si ideea ca inghitzitu dupa un sex oral finalizat provoaca sarcina… drept pt care – am auzit – multe folosesc prezervativu ca sa nu ramâna insarcinate. Da’ pus pe limba. Pe limba lor.
 
 
 
 
URMAREA???
 
 
 
 
 
 
 
 
 
nah… ce va spuneam??? pai e corect ma asa ceva??? heheheheheh
 
da’ ce-mi place e faptu ca fetele nu zic pas la sexu oral, ci maresc pretzu’.

pasarica. multa pasarica. pasarica la toata lumea.

February 25th, 2007
 
 
frumoasa pasarica. e papagal, nu?
 
 
 
pina la urma tot ma apuc de baut… da’ daca ma apuc de baut, tre sa incep sa ma uit si la meciuri de fotbal… mah, cam e cazu sa devin si io barbat, bere, fotbal, kestii
 
 
 
sau asa???
 
 
 
 
cite sacrificii tre sa faci ma, pt o bere…
si o sa ma uit la fotbal. si o sa beau bere. si o sa fiu barbat. d’ala adevarat. o sa si râgâi. daca vreau, pot sa ma scarpin si la coae. sau in burik. apucaturi fine, de ce n-as incerca?
 
 
si o sa ma uiiiittt la fotbal. (bleahhh… si o sa beau bere??? o sa fiu barbat???)
cind o sa beau io bere si o sa ma uit la meciuri, o sa vorbesc cu asta. cu simpson asta. o sa vorbesc mult cu el, o sa comentam meciurile. o sa-i dau si bere.
 
 
cu asta. cu simpsonu asta. o sa-i dau si bere. iti dai seama cita bere bea simpson asta?? cu buzele alea de camila… daca se imbata, o sa vrea sa ma pupe. ce daca, o sa fiu si io beat. ii dau si tigara. o sa fie o seara frumoasa, fumez, beau bere, ma uit la fotbal. cu simpson asta. ca intre barbati. fix ca intre barbati.
 
 
 
iar asta e terenu de fotbal. pot sa dau si gol. sau in gol? sau cum dreaq s-o spune… am de invatat ma, o sa fiu barbat adevarat.
 
 
cita pasarica, bai frate. intr-un fel aparte…

veke da' faina :)

February 18th, 2007
prea misto fetita asta ca sa nu o las p’aci pe la mine :D
 
 
visu mutatziei biologice ma bântuie. e adorabila ma. cre’ k mereu am vrut o astfel de femeie. numa alaturi de una ca asta as fi implinit. pacat ca in realitati nu au farmecu asta atunci cind sunt proaste. in realitate sunt si urite. mereu "si" urite. fie ca-s blonde, fie ca nu :) )  [glumesc (¿) ]  ce bou sunt ca n-am o astfel de vaca… :(
 
adevaru e ca e super faina reclama, filmuletu a circulat pe net, acu l-am bunghit pe u’tub si l-am ciordit instant :)

masculu e dreptu femeii

January 30th, 2007
cum dreaq ma, daca ii zici lu una FEMELA aia face crize instant, aproape involuntar, ca o jignesti, ca esti badaran, mojic, jigodie, evident nelipsitu porc plus o suita de alte reprezentari si regasiri masculine…
mie, daca una imi zice MASCUL, nu numa’ ca NU ma supar, da’ creste tarâtza-n mine. mascul, nu? cum dreaq sa ma supar?? ba inca trag si cu okiu la shlitz, cu mindrie si autosuficientza, pe unde am io toata increderea bagata…  
 
F E M E L A…
 
sensibiloase mai sunteti ma… clar lucru, vi s-a urcat la cap, prea multa atentie vi s-a dat… ia gata ma, d’acu’nainte nu mai dau locu la femei in metrou (oricum o faceam numa ca sa ma uit de sus in decolteu lor), nu le mai cedez trecerea pe sosea, nu le mai las pe ele sa intre primele pe usa… si nici sapca nu o s-o mai scot in lift. oricum liftiera e batrina si se vede pe fatza ei cita durere in cur are de tot. 
 
ce dracu e jignitor ma la cuvintu femela??? ca suna prea anatomic? ca aduce in scena conotatzii ce tzin de reproducere si perpetuarea speciei? suna prea zoologic???  daca zici femela te raportezi strict numa la functia de reproducere si excluzi din start restu insusirilor ce definesc conceptu de om?? vaduvesti astfel "doamna" de dreptu de a i se admite (tolera??? hehehe) lista aia infinita de calitati?? vaaaiii, ce crima incomensurabila… deh, "femeia e ceva delicat, ma nesimtitule, nu poti spune femela, ce dracu, ea e sensibila, nu o masina de reproducere"… hai nu zau!?! evident, masina de reproducere nu e, da’ masina de futut tot e… masculu saracu macar are bun simt, pe la o virsta deja se uita inspre jenunki cu nostalgie, pe cind ea, femela, e inca apta… ca zice asa: andropauza e acea perioada de involutzie a functiilor testiculare si se manifesta prin diminuarea activitatii sexuale. si punct. si gata. a fost si s-a dus. pace voo, mortii nostri. kestie de impacare cu natura. el nu mai poate, se retrage cu demnitate (heheh). in skimb menopauza e fenomenu ala fiziologic "complex" al dreaq, (la femei totu tre sa fie complex ma, ca altfel nu se poate, ca deh, asa le-am obisnuit) care se manifesta prin incetarea functiilor ovariene. adio ovulatzie, adio menstruatzie. lucru care insa nu inseamna ca nu mai poate practica datu cu pasarica. se inkide robinetu, da’ de putut poate in continuare. si cica pohtele sunt si mai date dreaq dupa menopauza. de stat cu coada pe sus tot mai sta. adica moare da’ nu se preda. luptatoare femela asta ma, pardon, femeia… nu renuntza asa, cu una, cu doo, e mai dihai ca un cal de povara, e mai zoologica si decit calu ala saracu… da’ se supara fastuos si se basica melodramatique daca ii zici femela…
 
ce busheli mi-am luat azi ma, ca am avut neobrazarea sa-i spun, sincer si blajin, uneia femela. a sarit, frate, foru labial sa-mi dea la tzest, ca sa-mi vina mintea la cap d’aci’nainte si cuvintu cu miere la gura cind vorbesc despre minunatele fapturi. mi-am luat-o azi ca la zidu plingerii… unite sunt mah cind e cauza ciupita de cur… "porc ignorant"… porc ignorant? hai ma, parca nu suna kiar asa de rau… am vazut si mai grele hehehe… ignorant… si ce mi-am luat-o… data viitoare cred ca voi plati cu viatza astfel de cutezaciuni. tribunalu uterin nu iarta. feriti-va, camaraderia clitoridiana e mai ceva ca fratzia inelului…
porc ignorant…
 
de unde se vede clar cum ca ignorantza nu exonereaza de raspundere…
 
femele cu mamele si masculi cu ciocanele. pai nu?

blog vs blog

January 17th, 2007

 
Doar o precizare scurta. WeBlog.ro nu are nici o legatura/afiliere/parteneriat cu 7plus si blogurile comentate/incluse in aceasta publicatie. In mod normal includerea insemnarilor voastre in articole din aceasta publicatie ar trebui sa se faca doar cu acordul vostru scris.
In cazul in care considerati ca drepturile voastre de autor au fost incalcate va rog sa va adresati direct redactiei 7Plus. Daca aveti intrebari va rog sa le aduceti pe comentarii.
Intre timp vom discuta si noi cu cei de la 7Plus pentru a le cere lamuriri suplimentare.

 

 
 
 
 

1.

lamuriri suplimentare? e cazul? treaba sta asa – cind am hotarit impreuna cu zully sa promovam fenomenul blogului românesc in 7plus am crezut de cuviinta sa recomandam inainte de toate textele si autorii de pe weblog.ro. pt ca aici era "casa" noastra. pt ca pe acest site am si eu si curtezana blog. si pt ca mereu am crezut ca weblog e zona serioasa, frumoasa si devreme acasa. si ca ai nostri autori, ai weblogului, sunt mai ceva ca ai altora. la vremea respectiva am vorbit cu antonio, daca e cazul pot proba acest lucru postind corespondenta mea cu dinsul pe aceasta tema. in care eu spuneam ca, fiindu-mi drag weblogu’, vom recomanda cit mai mult acest site si texte/autori din aceasta zona. ba mai mult, am vrut sa gindim ceva mai amplu, un parteneriat, un eveniment, o legatura permanenta, ceva, in asa fel incit sa putem dezvolta mai departe si alte idei avind la baza fenomenul blogului. si faza asta ramasese deskisa, nah, o idee in stand by… zuli a avut rolul de a lua legatura cu fiecare autor in parte pt a cere parerea/acordul etc. nu stiu exact, dar pina acum au fost recomandati 200 de autori de pe weblog. poate mai multi? si toti au primit incintati ideea. si cu MULTUMIRI. se pot vedea multe posturi in care respectivii autori vorbesc despre bucuria de a fi fost recomandati/publicati de 7plus. si e vorba de autori cu bloguri de continut, cu bloguri de mare rating. in cazul acestei salahhe – zuli a vorbit cu ea, a intrebat-o daca ar dori sa fie recomandata in 7plus si ea si-a dat acceptul scris (la fel, se poate proba si asta, toate acordurile si corespondentele sunt pastrate). ca mai apoi sa nu recunoasca. faza asta n-o comentez, fiecare are dreptul de a se suci dupa bunul plac. dar sa faci atita tapaj pt kestia asta – nah, asta mi se pare exagerat. si mai ales in maniera in care a facut-o ea, injurind si bagindu-si cele necesare. da’ nici asta n-o comentez, la fel, calitati si calitati :)

2.

noi am vrut sa mediatizam fenomenul; s-a tot scris prin presa despre blogãri ca sunt autori ratati/refuzati, ca sunt oameni frustrati, neintelesi. 7plus a vrut sa arate ca nici pe departe nu e asa si ca in astfel de zone se gasesc oameni cu reale calitati si stiluri captivante, de multe ori kiar mai dihai decit jurnalistii profesionisti sau autorii antrenati. si nu cred ca am gresit gindind asa. ca vine cineva ca salahhe si face astfel de scene – ma lasa rece. si asta NU ma face sa-mi skimb parerea. imi pare rau de incident, imi pare rau ca se ajunge aici – in definitiv nu e decit o furtuna intr-un pahar cu apa. la fel, imi pare rau si de pozitia celui care a scris "weblog vs 7plus" – luni in sir cit a fost recomandat si promovat acest site in 7plus a fost bine, nu? ma rog… nu conteaza, exista o multime de alte site-uri de gen care pot fi recomandate, spre care pot fi trimisi oameni/vizitatori/autori/cetitori. curios lucru e ma si cu blogarul nostru: daca e injurat printr-un ziar sare de cur in sus. daca e laudat si recomandat – la fel. pacat. incerci sa faci ceva fain si esti pus la zid. imi pare rau si de zuli. de fapt de ea imi pare cel mai rau, eu stiu cit timp a alocat acestui proiect si cu cit drag a facut totul. si cit de bucuroasa era pt fiecare mail de multumire venit din partea celor care au fost recomandati de ea, publicati in ziar. sa citesti mii de autori, mii de texte, sa cauti sa le sortezi intr-un fel, sa le alegi pe tematica, sa ilustrezi fiecare text in parte si sa-l asezi intr-o pagina de ziar – si asta zi de zi – pai nah, kestia asta nu e de ici de colo. abnegatie, devotament fatza de o idee, multumirea de a face ceva fain si de a da o mica bucurie unui autor – toate astea au facut-o pe zuli sa tina vie acea pagina in ziarul 7plus. pacat ca se ivesc momente cind astfel de initiative bune sunt umbrite de iesiri, poate indreptatite uneori, ale unor autori ca salahhe. spun inca o data, e dreptul fiecarui autor sa decida asupra textelor sale. dar cazul de fata era clar – salahhe isi daduse acceptul. undeva s-a rupt firul si a iesit ce a iesit.

e mult de vorbit pe tema asta. si as face-o. dar plecind de la temelii serioase, nu de la o astfel de criza de zi proasta. sau de moft de moment. e drept, nu trebuie sa uitam ca fiecare dintre noi e un geniu, o vedeta universala, galactica. buricul pamintului. nu-i asa salahhe??? si avem dreptul sa ne aparam cu dintii mirabila opera a sinelui. da’ io, personal, parca as face-o altfel. oricum, io’s mai geniu decit voi toti la un loc, is cel mai tare, cel mai bun, abia de mai am loc de mine in mine. cu toate astea – de-mi scoti dopul, fâsâi jalnic, ca oricare altul. kiar daca cu stil. hai ma, ce dracu…

asta e… weblog vs 7plus?? bloger vs bloger? hehehehe… ce ne place sa ne-o tragem singuri ma… si ce pricepere avem, sa facem din eroi victime, si din victime, eroi.

 

titlu

January 5th, 2007

 

 

2007. la multi ani mah.

Credeam ca scap dreaq, da’ vaz ca aceeasi scirba si lene ma mâna si p’anu asta… frumos inceput. Frumos pe dracu. Sarbatori, integrari, lamultianuri, integrari, europe, betii, integrari,  buletine de stiri, europe, discursuri, integrari, futaiuri…tot integrari si alea… Deja sunt satul de integrare. Ma ia cu sila. Mi se pune splina. Satul. De europa. p’unde dai cu urekea – numa de europe auzi, p’unde-ti pica okii, numa integrare vezi. Pina si reclamele au fost contaminate frate, – e reclama aia (mor dupe ea) cu „impreuna am adus europa mai aproape”… care impreuna ma, ca io n-am fost kemat. Si nici ca m-as fi dus, am vazut io cum au adus aia europa mai aproape, tragând virtos de niste parime/frânghii. Sau alea ereau sforile? Asha o fi frate, s-or fi tras ceva sfori sa intram in europa asta… Initial ma uitam ca prostu la imagini, nu intelegeam ce fac aia de se opintesc in fringhii mai sa faca pirzt de efort,  nu alta. Se opintesc aia dân greu frate, le tremura vena la timpla spasmodic, scrisnesc din dinti, se vede indirjirea si hotarirea. Sar toti, sa puie mina pe problema, cu mic, cu mare, treaba e serioasa, nu gluma. Te gindesti ce pula mea trag aia cu parâmele alea bai nene, si cind gindu tzi-e mai mirat in cap – na ca vezi un tzarm cu un tour eiffel pã el. Si vine spusa clipului, de ne lumineaza, cica  – „impreuna am adus europa mai aproape”…  hehehe, ai dreaq românii astia cum au facut ei Frantzei iesire la mare, kiar sub turnu eiffel… si de bunavoie ma, nu ca pe vremea lu ceausescu, cind se topise natia de tot ca voia nebunu sa aduca marea neagra la bucuresti. Hehe… Intraram in europa… sa moara masa, io cin’ eream mic stiam ca românica e in europa, nu altundeva, a trebuit sa ma fac mare sa inteleg ca am fost un bou. Si sa vaz cum se bucura românu la cerseala asta – primiti-ne in europa, primiti-ne. Si p’altii, potentati, care multumesc europei ca ne-a primit. Hehehe, hai ba, ce dreaq… umilinta si obedienta. Miloaga. Ce cacat. Oricum, norocu meu ca mi-am dat seama la timp ca mi se flamura serios de europa asta si de integrare, al’fel cadeam in pacatu polemicilor la moda in zilele astea. Stiu ca mi se rupe de integrarea asta, numa ca ma dispera cumplit subiectu, is satul pina peste ureki. Sa-mi bag pewla’n europa, uite-asa, s-o umplu. Si e si iarna, futu-i. Plictiseli si stereotipie la greu. Singura kestie care m-a distrat zilele astea a fost sfertu ala de ora cind am nemerit aiurea pe un program tv cu reluari de la revelionu (??) lu columbeanu. Unde vedea natiunea cum a fost partyu lu asta cu porumbitza bortzoasa. Si de ce mare distractie aveau ei parte. Care distractzie pe mine m-a lasat cu gura cascata. Ce facea columbeanu cu citeva minute’nainte de ora doishpe??? Pai turna beton. Hehehe, sa fiu al dreaq, faza asta m-a facut sa casc okii larg si sa urmaresc cu atentie. Si m-am prins repede despre ce era vorba, un tip in costum lauda un cacat-ceva, care amestecat cu betonu, facea ca acesta sa se inatreasca in citeva minute kiar si la temperaturi sub zero grade. Si kiar si amestecat cu apa sarata… Mare minune zic io… ala de lauda mehlemu respectiv pune si un pariu cu un alt pulifrici de p’acolo ca peste fix 10 minute de la turnare, poa sa treaca voiniceste cu masina peste betonul proaspat turnat. M-a captivat ramashagu astora si am belit okii mai departe. Si intzelesei ca minunea aia de gaselnitza pusa in beton va revolutziona domeniul constructiilor. Si ca produsu respectiv a fost conceput in laboratoarele de cercetare ale columbeanului. Brava ma, bun lucru. Fascinant insa e momentu in care – dupa ce trece icsulescu ala cu roata peste beton – care, culmea, e tare ca orice beton care se respecta – columbeanu slobozeste porumbelu din gura zicind: „produsu asta o sa se numeasca columbeanit”. Hehehehe, m-a loat risu la greu frate, deja vedeam imajini… pe un shantier, cum striga nea petrica la ucenic in galosi du-te, bah, muie, de mai adu fo doo roabe de columbeanit d’asta, ce mama dreaq, sa turnam sanatos la fundatzie. Si ucenic vine grabnic si cu doo galetzi de columbeanit, in plus, pe umeri, lasa mestere, sa fie… sau la stirile de la ora 5 cind aflam, indiferentzi, cum ca dacia cu numaru de inmatriculare kilu meu s-a izbit violent de stilpul de columbeanit aflat pe marginea drumului… sau cind vedem fo pizda buna prim mol (specie: proasta-de-mall), ne uitam luuuung dupa ea si murmuram, asa, ca pt noi, mamah, e columbeanit pizda asta… mai mult n-am mai stat sa vaz hailaifu lu columbeanu, ca m-a luat greatza cind a kemat asta un popa flamând sa-i sfintzeasca si/sau boteze noul produs… nah… cam asta a fost…  da’ inca ma gindesc, columbeanitu asta vine vrac? Sau la sac special? Sau poate la bidon??

Gata. m-a luat lenea… ma duc s-o frec aiurea… sau sa stau a proasta, cu okii pe pereti… sau…

Aaa… mah… cred ca mi-ash cam lua gajica noo, ca tot e inceput de an… care-mi face si mie lipeala? Daca ar fi proasta-de-mall, ar fi si mai bine, d’aia cu vedere la kiloti, da? Si cu tocuri cui… sarna…

fara

December 18th, 2006
adauga insemnare noua
 
ce urite’s femeile dimineata… mai ales iarna…

:) ceea ce va dorim si voo

November 30th, 2006
________MMOOOOOOOO8888MOOO8888OOOOO888888888888OOOOOOOOMm8M
_______8MOOOOOOO8888MOOOOO888OOOOOOO88OOO8888888OOOOOOOOMmM ______88MMOOOOO8888MOOOOOOO88OOOOOOOO8OOOOO888888OOOMOOOOOM _____8888MOOOOO888MMOOOOOOOO8OOOOOOOOOOOMOOOO8888OOOOMOOOOM ____88888MOOOOO88OMOOOOOOOOOO8OOOOOOOOOOOMOOO8888OOOOOOMOOM ___88_888MMOOO888OMOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOMO8888OOOOOOOOOMOM ___8_88888MOOO88OOMOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOMMO88OOOOOOOOOOOOM _____88888MOOO88OOMOOOOOOOOOO*88*OOOOOOOOOOMO88OOOOOOOOOOOOOOM ____888888MOOO88OOMOOOOOOOOO88@@88OOOOOOOOOMOO88OOOOOOOOOOOOOOM 
____888888MMOO88OOMMOOOOOOOO88@@88OOOOOOOOOMOOO8OOOOOOOOOOOOOO*88
____88888__MOOO8OOMMOOOOOOOOO*88*OOOOOOOOOOOOMOOOOOOOOOOOOOOOOO88@@
____8888___MMOOOOOOMMOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOMMOOOOOOOOOOOOOOOOO888@
 _____888____MOOOOOOOMMOOOOOOOOOOOOOOOOOOOMMOOMOOOOOOOOOOOOOOOO
88
_____888____MMOOOOOOOMMMOOOOOOOOOOOOOOOOMMOOOMMOOOOOOOOOOOOOOOM
______88_____MOOOOOOOOMMMMOOOOOOOOOOOMMMMOOOOOMMOOOOOOOOOOOOMMM
______88_____MOOOOOOOOOMMMMMMMMMMMMMOOOOOOOOMMMOOOOOOOOMMMII ________88____MMOOOOOOOOOOOOMMMMMMMOOOOOOOOOOOOMMMMMMMMMMM
_________88___8MMOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOMMMMMMMIIIII __________8___88MMOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOMOOOMOOOOOOOOMMIIIIIIIIIIII
______________888MMOOOOOOOOOOOOOOOOOOMMOOOOOOMMOOOOOOMM _____________88888MMOOOOOOOOOOOOOOOMMMOOOOOOOmMOOOOOMM
 _____________888888MMOOOOOOOOOOOOOMMMOOOOOOOOOMMMOOOM
____________88888888MMOOOOOOOOOOOMMMOOOOOOOOOOOMMOOOM
___________88_8888888MOOOOOOOOOMMMOOOOOOOOOOOOOOMOOOM
 ___________8__888888_MOOOOOOOMMOOOOOOOOOOOOOOOOOMOOMO ______________888888_MOOOOOOMOOOOOOOOOOOOOOOOOOOMOOOMM _____________888888__MOOOOOMOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOMOM
_____________888888__MOOOOOMOOOOOOOOO@OOOOOOOOOOOOOOMOOM 
 _____________88888___MOOOOOOOOOOOOOO@@OOOOOOOOOOOOOOOMOOM 
 ____________88888___MOOOOOOOOOOOOOO@@@OOOOOOOOOOOOOOOOMOOM 
 ___________88888___MOOOOOOOOOOOOOOO@@OOOOOOOOOOOOOOOOOOMOOM
 __________88888___MOOOOOmOOOOOOOOOO@OOOOOOOOOOMmOOOOOOOMOOOM __________8888___MOOOOOMOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOMMOOOOOOOMOOOM _________8888___MOOOOOMOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOMMMOOOOOOOOMOOOM ________888____MOOOOOMOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOMMMOOOOOOOOOMOOOOM ______8888____MMOOOOMmOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOMMMMOOOOOOOOOmOOmOOOM ____888_____MMOOOOOMOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOMMMOOOOOOOOOOOOMOOmmOOOM __8888_____MMOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOMMOOOOOOOOOOOOOmMOOMMOOOMII ___________MOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOMOOOOOOOOOOOOOOOmMOOMMOOOMmI ___________MMOOOOOOmOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOMOOMMOOOMI ___________MOOOOOOOOOOOO88ABJECTUMMOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOMMOOMMMII ___________MOOOOOOOOOOOOO88888888MMMOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOMOOMMMII ___________MOOOOOOOOOOOOOO888888MMMOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOMOOMMMI ___________MOOOOOOOOOOOOOOO88888MMOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOMOMMMI ___________MOOOOOOOOOOOOOOOOO88MIIOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOMMMM ___________MOOOOOOOOOOOOOOOOOOOMOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOMMM ___________MMOOOOOOOOOOOOOOOOOMOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOMMM ____________MOOOOOOOOOOOOOOOOOMOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOMMM ____________MMOOOOOOOOOOOOOOOMOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOMMM _____________MOOOOOOOOOOOOOOOMOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOMMM _____________MMOOOOOOOOOOOOOMOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOMMM ______________MOOOOOOOOOOOOOMOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOMMM ______________MMOOOOOOOOOOOMOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOMMM _______________MOOOOOOOOOOOMOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOMMM _______________MMOOOOOOOOOMOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOMMM ________________MOOOOOOOOOMOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOMMMII ________________MMOOOOOOOMOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOMMII _________________MMOOOOOOMOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOMMM _________________MMOOOOOMOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOMMM __________________MMOOOOMOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOMMM __________________MMOOOMOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOMMM
 ___________________MMOOMOOOOOOOOOOOOOOOOOOOMMM
 ___________________MMOMOOOOOOOOOOOOOOOOOOOMMM
 ___________________MMMOOOOOOOOOOOOOOOOOOMMM
____________________MMOOOOOOOOOOOOOOOOOOMMM
 ____________________MMOOOOOOOOOOOOOOOOOMMM
____________________MMOOOOOOOOOOOOOOOOMMMI
____________________MMOOOOOOOOOOOOOOOMMMII
____________________MMOOOOMOOOOOOOOOMMMO
____________________mMMOOOOMMOOOOOOOMMM
 _____________________MMMOOOOOOOOOOOMMII
 _____________________mMMOOOMOOOOOOOMOM
 ______________________MMOOMMMMOOOOOOMOI
______________________MMOOMMMOOOOOOOOMOM
______________________mMMOOMMOOOOOOOOMOMII
 _______________________MMOOMMOOOOOOOOOMOIIM
 _______________________MMOOMMOOOOOOOOOOMOIII
_______________________MMOOOMOOOOOOOOOOOMMM
 _______________________MMMOOOOOOOOOOOOOOOMOI
 _______________________MMMOOOOOOOOOOOOOOOMOI
_______________________MMMOOOOOOOOOOOOOOOOMII
 
 
 
bah, ce mult citeste lumea…

nimic nu e mai presus de blog. heheheheh

November 12th, 2006
beyyyy, azi am realizat ceva extraordinar frate: fac parte din blogosferaaaaaa
 
auzi ma??? din blogosfera. BLOGOSFERA. simt apartenetza la un grup, sunt fericit, special, sunt si io CEVA. sunt parte a blogosferei. si ma simt mindru ca blogar. am ocazia sa fiu si io ceva pt prima data in viata. ca cineva n-am reusit, erau toate locurile ocupate.
hehehehhe
cit caz se face ma pe tema asta, blog, blogari, blogosfera, blogarit… am cetit o gramada de articole, si prin presa, si pe bloguri, critici, aparatori, kestii, opozanti… cita energie consumata ma… "fenomen social", "fenomen cultural", pushca mea, deversari, refulari, frustrari, incercari literare… utilitatzi, inutilitatzi… discutzii despre etica blogarului, deontologia blagaritului, ma uit frate la unii care au luat kestia la disecat – storc astia seva ideii, ridica sau coboara din rang conceptul etc… e o intreaga polemica ma pe tema asta, apare prin presa cite un articol despre bloguri si sar blogarii sa faca analiza la acel articol, jurnalistii dau la boashe blogarilor, blogarii dau la plex jurnalistilor… jurnalism vs blogarit… pesemne faza e reala, problema asta kiar exista, numa io, biet idiot superficial, nu gasesc solutzia la cum sa pun botu la problema heheheheh… kiar asa adinca e faza ma??? nah, nu se da prea multa importantza la faza asta??… vorbeam azi cu zuli de "blogosfera" si de gregaritate… si ne-am uitat pe o multime de linkuri pastratoare de astfel de tematici… cit caz se face frate, cit caz… "daca sunt blogar, apar ideea" – asta ceteam undeva, pe la unu prin blog, care mai avea nitzel si se sufoca de mânie ca in nush ce dreaq ziar se vorbea urit de bloguri… si m-a luat risu ma… "intzeleg ca prin bloguri trebuie sa luptam, sa militam, sa ne aparam interesele" bla bla bla… cum sa nu rizi ma de asa ceva??? parca vad cum se formeaza frontul apararii si propasirii blogarilor… FAPB… hehehhe, sa ne organizam fratzilor, suntem incercuiti, sa luptam, sa militam, sa facem sa dregem, otravim fântânile, dam foc la holde, ne coasem femeile la pasarica… cine te ataca ba, vrabiete? sa lupti impotriva cui ma? a ce??? si care interese ma??? hai ba, ce dracu… unii dau mai multa importantza decit merita acestui instrument… io mi-am facut blog sa ma amuz impreuna cu pretinii mei, sa imi exprim si altfel timpeniile, sa scriu cind ma trece si ce ma trece, sa… sa dracu sa ma ia, nah… oricum, n-am dat atit de multa importantza ideii, beleaua e ca mai sunt si lenesh si scriu la o mie de ani – de fapt kiar nu mai aveam timp sa ma tzin de blog, d’asta il lasasem de izbeliste… da’ d’aci pina la a porni adevarate razboaie, e cale lunga frate… heheheh, sa vezi muie ce-mi iau acu, tradatorule, cârtitza, ipocritule… tradez cauza heheheheheheheh…
nu tradez bre nimic, sunt blogar. BLOGAR frate, blogar, mor cu ei de git, mama lor, fac singe ca la plevna cu ala de se ia de colegii mei blogari, pai ce dreaq, e mai ceva ca o fratzie, ani de zile am visat sa fiu si io ceva si uite cum patria blogului m-a primit cu bratzele deskise, mi-a dat posibilitatea sa ma exprim si m-a invatzta si ce inseamna camaraderia. toti pt unu / unu pt totzi. hehehehehehehehehehehehhehe… si io sa intorc spatele cauzei??? nu se face bre, ca n-am fund frumos… si cauza e perversa a dreaq, iti da la buci instant :D    hai ba, las-o dreaq…
hehehe, ma astept sa apara manuale si ghiduri de blogarit: "cum sa blogaresti intzelept", cartzi de specialitate "succesu unui blog in 7 pasi", cartzi pt cupluri "nu lasatzi blogul sa va desparta", volume filosofice gen "blogul, inainte si dupa: de unde vine? incotro se indreapta?"… io o sa scriu cartea cum sa futzi (rapid) folosindu-te de blog. zona asta mi-o rezerv, ca stiu io de ce…
deci hai sa blogarim ma, ce dreaq avem altceva de facut??? promit sa imi reiau activitatea blogaristica, sa apar cauza, sa nu patez onoarea (decit nitzel), sa nu ma dezic nici sub tortura si sa consolidez blogosfera (cum dreaq s-o face si asta????)
 
pace mie, blogangiului. si muie la venetici. aaa, si la masoni. stiu ei de ce.

sal la lume

October 31st, 2006
ce faceti ma copii? m’era dor de voi…
io n’am cu ce sa ma laud, ia bagatzi voi in comentarii fiecare ce-a facut, ce agatzamente, ce joburi, ce desteptaciuni etc etc
aaa… de fapt mint… am cu ce sa ma laud… am gajica noo :) e blogaritzaaaaaa. din pacate n’are tzitze (o mai stiti pe piciu??? poate o ajuta ea, piciu e mama tzitzelor – sarumina pici!)
cind ma despart de gajica asta a mea o sa va povestesc tot hehehehehehe
abject, nu? ordinar…
hai va pup ma :) , bagatzi si voi noutatzi

sa ne sufocam prin asfixiere

September 25th, 2006

hehe, acu fo saptamina?? doo?? am vazut pe tv, la un buletin de stiri reluat a mia oara, un mini interviu cu una de numele careia era legata, tainic, intr-un fel sau altu, municipalitatea… sau cam ashea ceva… nu shtiu ce dreaq spunea aia p’acolo, o ascultam numa c’un oki, – ca o sa fie nush ce dreaq de “saptamina a mobilitatzii europene” si “ziua fara masini”. si ca ea va face o demonstratzie pietonala in cinstea zilei mersului pe jos, sprijinita fiind de ministeru mediului si gospodaririi apelor, agentia pentru protectia mediului a municipiului bucuresti, primaria municipiului bucuresti, inspectoratul scolar al municipiului bucuresti, institutia prefectului municipiului bucuresti, agentia nationala pentru protectia mediului, agentia regionala pentru protectia mediului, directia generala de politie a municipiului bucuresti, directia pentru sport a municipiului bucuresti, autoritatea pentru sanatate publica bucuresti. (hehehehe, marfa rau mah, nu? tzara sanatoasa, sistem beton, nimic nu ne scapa)

cacat, blablauri dastea la greu, cert e ca aia se lauda ca o sa meraga cu tramvaiu’, cu metrou’, cu troleu’, cu trotineta cu dracu’ s-o ia, da’ cu nimic pe carburantzi… nah, nimic din toate astea nu m-a facut sa vibrez… am zis, ascultam si nu prea… da’ la un moment dat, gagica asta zice o kestie si io ciulesc urekea… zice ceva de un “divertisment placut”… si la nici doo vorbe mai baga un “drum rutier”… cum dreaq ma sa spui dastea? ditai omu care reprezinti nush ce dreaq municipalitate? shi mai ieshi shi pe sticla… hehehehe, k m-a loat risu la greu… auzi ma pleonasm, ea facea din demonstratzia asta un “divertisment placut”. unde? pai pe “drumurile rutiere”… hehe… nah, trecura zilele, luat cu altele am uitat de fazele astea… pina acu 3 seri, cind tot ashea, din intimplare, aud iar glasu lu muierea asta intzepata, tot pe sticla, unde o kestiona unu de inundatzii si viitoare balaciri meteorologice. baga asta la greu vorbe, ca face cu primariile cutare si cutare lucru, ca prefectura nu mai stiu ce si caaa – atentzie, urekea la mine, – si caaaaa, tan-ta-naaaa, “doar la suburbiile periferice marginase exista primejdie de pericole”.

acu, pã bune, cind auzi o asa minunatzie, incepi sa te scobesti in virfu capului pin’ajungi, pân’ creier, la omuletz… care, gidilat frenetic, iti face cadou o cascada de voma. ma uit atent la madama aia de pe sticla… ea, serioasa, ii da ‘nainte, ca populatzia e avertizata, ca exista echipe de interventzie, ca pielea mea… vorbeste dikisit si intzepat, ca si cum calamitatea de a spus-o mai acu 2 vorbe nici n-ar fi existat. ce dreaq sa faci? incepi sa rizi ca prostu si sa repetzi, printre hohote, ineptziile aleia… “la-suburbiile-periferice-marginase-exista-primejdie-de-pericole”… in 5, 6 vorbe, tot atitea pleonasme. si brusc imi aduc aminte si de faza cu “divertismentu placut” si “drumurile rutiere”… acu ce sa faci coae, daca fata e disperata de faptu ca ar putea sa NU fie intzeleasa corect, aduna la gura or’shce pt a fi cit mai elocventa, cit mai precisa si clara in expunere. si o doare la pulpa de limba si vorbire. ca sa fiu sincer, definitzia clara a pleonasmului nu o stiam, asa, k la carte, (si nici ca-mi trebuia sa o stiu pt a remarca astfel de dementze), da’ nah, madama asta m-a facut sa merg la hirtii si sa cat sa nu mor prost. si vazui acolo explicatzie multzumitoare, cum ca pleonasmu consta in folosirea in exces a unor expresii diferite pentru comunicarea aceluiasi sens. si ca e definit,el, pleonasmu, ca o eroare, o exprimare la limita corectitudinii…

vorbind de ploi, asta mai spunea ca pt ea ploaia e ceva romantic, ca ar vrea sa se gindeasca la cine romantice cind e vorba de ploi ci nu la inundatzii, nefericiri si nenorociri… dracu a mai stat sa o asculte, habar n-am ce mai spunea aia p’acolo, ca io deja mi-o imajinam in fatza mea, intr-un cadru intim, afara turnind romantic cu galeata… noi doi, cu luminarea in fatza, stind asezati pe fesele shezutului fundului nostru, servindu-ne politetzuri amabile, intr-o fidelitate credincioasa de o gratzie delicata… si ea spunindu-mi articulat din gura vorbe cu cuvinte, zimbindu-mi surizator si vesel, departe de catastrofe tragice de o cruzime salbatica, de tragedii zguduitoare, de violentze agresive si ostilitatzi dushmanoase, de invective insultatoare, de defaimari calomnioase si de inamici dushmanosi… noi doi, bunaoara de exemplu, prinsi intr-un entuziasm inflacarat de o darnicie generoasa (dar of, atit de efemer dar trecator), intr-un decor ornamental cu o detaliere amanuntzita a ambiantzei inconjuratoare de minunatzii, lasate noo ca o tainica enigma pentru destinderi recreative… io, posedat de bintuirea unei barbatzii virile, adunat linga ea, coexistind impreuna cu ea, nedorind amagiri iluzorii, coborit ca intr-un abis adinc si fara fund, in tenebre intunecoase de bezna, negre si far’ de lumina, lipsit de or’ce arogantza impertinenta, dar plin de o vigoare energica si dorind avantaje favorabile [ ;) ] din cauza acestei pricini vizibile si distincte ca un elogiu laudativ… ashadar in consecintza, intr-o cadentza ritmica, vom cadea in jos sperind chiar intocmai sa avansam inainte, plini de o eroica bravura, sa ne bifurcam in doo, in trei sau, de ce nu, in mai multe, gustind acest venin otravitor, aceasta otrava toxica a tandretzurilor afectuase, sa ne rostogolim de-a dura, sa ne rotim circular in cerc in rotonde ca intr-o sarbatoare festiva, ca la un jubileu sarbatoresc de renume celebru, pe pajisti de iarba, pe pante inclinate de unghiuri oblice, intr-o continua permanentza neintrerupta, fara pauza unui repaus odihnitor… si tot ashea… uffff, ce sfirshit cu happy-end fericit :)

cam asa imi inkipuiam io, in gindu mintzii capului meu, intilnirea cu ea… si mi se pare extraordinar de hipercorect sa merit ashea ceva… foarte admirabil frate, foarte extraordinar… mi-a ramas gindu la gagica aia… ulterior, unu mi-a zis ca din descrierea mea se pare ca aia era mioara mantale… tot atit de ulterior mi-a spus ala ca cica ar recunoaste personaju pen’ ca ar fi auzit si el cum ca ei ii place sa mearga fara garda de corp de paza la o cofetarie sa consume ca sa manince niste saleuri sarate si sa bea limonada de lamâie sau oranjada de portocale… si ca ar cam fi varza…

da’ ce ma intereseaza frate pe mine d’astea? mie unu nu mi s-ar parea o osteneala epuizanta sa patzesc o astfel de intimplare hazardanta accidentala intilnind-o pe ea, ba chiar dimpotriva ar fi un privilegiu avantajos… deh, kestie de popularitate prestigioasa heheheheheh…

ce viatza de trairi minunate cre’ ca are asta mah… sa pui femeia shefa in politica, in administratzie, prin primarii, prin prefecturi - o intrebi de inundatzii, ea da frumos dân gene si spune inundatzii? aaaa, de la ploi, nu?? ooo, ce romantic, ce idilic… un barbat ar fi vorbit de pompe, de furtune, de sistemu de canalizare si de vidanje… asta balea la cine romantice… ma gindesc cum ar fi fost sa fie basescu femeie… ar fi pus funditze la steag, iepurashi pe parbrizu masinii prezidentziale si broderii populare la tribuna româniei in parlamentu european… si soldatzii români din iraq ar fi avut uniforme roz shi pampoane… shi pushtile-nvelite’n mileuri. si mai cred ca daca basescu ar fi fost femeie, shi-ar fi ciupit premieru de cur. si i-ar fi lasat urme de ruj.
nah… pezda tot pezda ramine…

 

habar n-am

August 7th, 2006

e duminca seara?, dap, duminica. sau e deja luni…

cre k-am ramas doar io cu portaru – tipu perfect de tovarash – vorbeste greu, bâlbâit (la un moment dat renuntza, hehehe), e aproape surd si okelarii lui nu mai au loc de dioptrii

e duminica seara?? si io rasfoiesc blogurile unor pizdulici, jalnic frate, probleme grele p-acolo mosh, sa-l paraseasca / sa nu-l paraseasca, sa-l inshele / sa nu-l inshele (tradu-l fah, proasto, ca el mai are fo 3 ibovnice, fraiero), nah, numa dileme d’astea… sincer sa fiu, recunosc, ‘mi plac blogurile de gagici, da alea care kiar au ceva temei frate… sunt citeva faine de tot, shi deshi tematica e tot in zona aia albastra, de suflet pavat cu incertitudini, totushi abordarea e misto. si abordarea si argumentarea… da’ la fatucele astea bintuite de furiile primului ciclu (la pariu? intirziat shi ala), da, la fatucele astea de stai sa ceteshti cu atentzie, beleaua e maxima… fii ant’ , am dat de una, a trebuit sa cetesc fo 20 de insemnari ca sa-mi dau seama ca are 21 de ani (s-a scapat p’acolo pe undeva). asheeaaa… si ce zicea asta? la 21 de ani? pai cica ea ii va ramine lui fidela o eternitate… mah sa fie, deja aveam imajinea unei curtzi de minastire de maici (unde io ma si vedeam staretz heheheheh), ea stind p’o banca, cernita shi supta de lacrimi, rupind petale la o floare si murmurind: vine, nu vine, vine, nu… cum dreaq sa nu te intrige ma o faza d’asta? asa c-am cetit lacom mai departe, am intzeles ca ala s-a dus cu o buna pretina d’a asteia si asta acu se jura ca nu va mai iubi in veci pe nimeni. decit pe el. tot pe el fah??? ba, da’ vaca esti, ala se pisha-n sufletu tau si tu… cacat… ma rog, e plin blogu lu fatuca asta numa cu lacrimogene d’astea baloase, de juramintzi caraghioase shi de hotariri d’astea definitive. m-am abtzinut sa comentez, de fapt nici nu shtiam ce dracu sa spun. numa ca am mai bifat o vaca pe lista… inca o victima a iubirilor neimplinite, inca una plinsa pina-n maduva si crucificata de indoieli grele. aaa, ca uitam, deduc dintr-o insemnare ca e si virgina hehehehehehehe… ‘ntzelegi? beleaua e d’aia de medalie frate… sa mor io, hai ma, ce dracu, astea de-shi scriu sufletu p’aci pe poteca noastra nu vor altceva decit sa sufere ma, se condamna singure sa nu rezolve cacatzishuri d’astea cu iz de traire suprema de teama de a nu mai avea jucarie… transfigurate de rateuri amoroase, mushcate de “posibilele” intrebari ale “lui”, tematoare de ce imagine expun sau nu, pierdute printre suspine dastea lirice, cu sigurantza ca fatucele de genu asta perd esentza… alta se vaicarea ca la mare s-a balacit prin valuri, prin spume, ca era minunat, ca el era bronzat (elu ei cica era si manierat, ii aducea berea in pahar de plastic la prosop) ashea, ca valurile desenau poezii cu stropi, atingerea corpurilor in apa parea ceva mistic, okii lui la fel, cacat, ce mai, totu era k in basm… shi, d’odata, na belea, un val hain i-a smuls sutienu. upssss!!! ce dezastru!!! ahhh, val nemernic, ‘tu-tzi molecula ta salcie de natriu, val descreierat, cum ai putut tu ma, val odios, s-o despoi pe micutza sirena pudica?? mortzii matii de val, auzi tu ma ce i-a facut fetii, saraca de ea… care ea – “am simtit ca mor instantaneu, okii lui erau pironitzi pe sinii mei. nici nu am putut sa imi prind sutienu si am fugit direct la hotel”… heheheheh, cum fah, in tzitzele goale? adeka te vede o statziune’ntreaga la sfârcu gol, da’ el nu tre sa vaza asta? cind plaja e plina de gagici cu tzitzele expuse si cu bikini d’aia cu sfoara nu numa’n cur da shi’n pasarica??? hehehehehe, sa mor io mah, am ris cu lacrimi… ashea, insemnarea aia se termina in coada de peste, kilu meu, intzeleg cumva ca s-a ales prafu de relatzie pt ca ea nu a putut suporta o asha rushine… cetind faze d’astea mi-am adus aminte ca si io am avut, cindva, parte de o astfel de gagica. mdeah, cind eream tinar si mai putzin idiot. de fapt am avut parte de mai multe fatuce d’astea, cramponate, disperate, care nu puteau trece peste intimplari de genu asta. o ceteam p’asta si mi-am adus aminte de catalina. era frumushica foc, desteapta nota mare, sufletista, bunutza rau da’ timida… hehehehe, io vorbeam urit si ei i se rosheau urekile… nah, nu shtiu prin ce alkimii parshive fatuca asta a mea tot parca pe linga mine…
cu timpu s-a infiripat o pretenie faina… io nu ma gindeam la kestii, cacat, era pretina mea buna, numa ca ea tot mai des dadea semne ca barierele’s ridicate si ca putem merje mai departe. mi-aduc aminte primavara dezastrului: m-a luat de mina si m-a dus in herastrau… zapada se topise de ceva vreme, era inca frig dar soarele avea ambitzii. oamenii erau voioshi, pereki de amorezi, noi printre ceilaltzi, dreaq, scapasem de iarna, hormonii se frecau inca adormitzi la oki da deja mishcau, nu? urma sa faca pomu mugure, floare, sa dea soarele cu caldura, sa dam cojocu jos, sa ne regasim terasele, nah, tzi’era mai mare dragu… ea, pe linga mine, fericita si zimbacioasa, tzopaia ca un ciine scos la pishare. ba se oprea sa admire o crengutza, ba se minuna de un mugure, ba mirosea o frunzulitza, ba se oprea si ridica miinile, teatral (da’ frumos) catre cer… io ma simtzeam cam stinjenit de trairile ei, se mai bucurau si altzii, da’ nu dadeau frate din aripi ca asta a mea, nu le cinta sufletu asa de tare… cacat, nah, o mai tzineam de mina sa o temperez da’ nu statea mult in lantz ca se apuca iar de pasi de dans si de gesturi d’astea sensibilos penibile… ei i se parea firesc si atunci am lasat-o’n bucuria ei… si prost am fost… ca acolo in parcu ala, e undeva la o rascruce de alei un poduletz cocoshat. nici mare nici mic, nah, dar e curbat al dreaq… si sa vezi faza: ea, smulsa si scapata din mina mea, intr-un viguros pas al shtrengarului, se avinta pe coama podului… citziva s-au dat mai intr-o parte, stinjenitzi parca si ei de eruptziile de bucurie ale asteia… si nu-sh cum dracu face, ca de ajuns pe coama podului ajunge vaca, da’ cind sa coboare, pe partea cealalta, se’mpedica si o ia in viteza, intinsa pe burta, cit era de lunga, pe panta in jos… cacarea lumii frate, sare lumea sa ridice proasta, io la fel, nah, era cu mine fatuca, deshi imi venea sa-mi pun afish pe pept cu “asta nu e cu mine”… cacat, ridicata fata din noroiu de la baza podetzului, incepe sa plinga de se zguduia textila pe ea… de mila evident ca mi-a fost, dar penibilu era incomensurabil… cind i-am ridicat capul si i-am dat paru de pe fatza, am vazut ca tot nasu ei e jupuit. la fel si coatele, in cadere i se ridicasera minecile, ce dracu avea ea pe ea… fusta numa o mocirla shi aia, dresu rupt in jenunki shi jenunkii belitzi si plini de singe si aia… uuuu, ‘rash al dracu cu soarta mea, cine dracu m-a pus sa ies cu asta in parc… unii, martori ai cascadoriei ei, rideau pe infundate de caraghioslic si parca ii auzeam spunind ie shi la bou ala, a iesit si el la plimbare cu a lui si s-a facut de tot cacatu… heheh, nah, ma rog, am curatzat-o, am aranjat-o, am pipait-o sa vaz daca nu shi-a rupt ceva si, sprijinind-o de mine, am dus-o la mashina s-o duc acasa… ea nu mai zicea nimic, se uita numa in jos, io o intrebam daca nu e cazu sa mergem la f-un doctor ceva, hai catalina, vorbeste-mi, ce dracu, nu e de gluma, nah, toata lumea cade (da’ nu in halu asta toanto), acu lasa, treci peste jena si vorbeste cu mine… ia nimic, muta ca pestele… cind am iesit din parc a vazut un taxiu si sa infipt in ala… io, ca prostu, am ramas in gura parcului uitindu-ma lung dupa mashina… a lipsit fo saptamina, cind a revenit avea o buba luuuuunga, pe tot nasu, o buba lunga shi groasa, urita ca pacura, isi tragea tot parul pe fatza sa maskeze cit de cit nenorocirea

m-am kinuit sa vb cu ea citeva saptamini, se ferea de mine ca de fisc, ma evita… intr-un tirziu a inceput sa nu ma mai ocoleasca si a raspuns macar la salut… cu timpu am uitat scena penibila, ne vorbeam ca si cum nu s-ar fi intimplat nimic. si pe buna dreptate ca nu se intimplase nimic.. ce pula mea, cazuse proasta si atit. bine ca nu shi-a rupt dintzii dracu, sau f’un os ceva, bine ca nu a ramas skiloada, in rest nu conta nimic, nu? mare scofala, ai cazut, si kiar daca ai cazut ca o vaca caraghioasa printre toate miscarile tale de balerina neintzeleasa nah, asta nu e un motiv sa te jenezi in halu asta de mine, nu? ma rog, cu timpu relatzia a redevenit normala… adica mai mult decit normala, ca ea incepuse iar ofensiva… o perioada io am facut pe prostu, dar intr-un final nu a mai mers figura si a venit momentu sa facem ce fac totzi aia care trec de faza pipaielilor si baloshirilor… seara fusese placuta, bagasem la matz la o circiuma intima, eram ok amindoi… bla-bla-bla, “ea m-a invitat sus”, io m-am dus… sus, – tacere. pui o muzica? nu, lasa… de ce stingi lumina? las-o stinsa si p’aia… macar televizoru, il dam pe mute, dar face nitzica lumi – nu, nici televizorul… ãã, facem un ceai? o cafea? nu, nici cafea… cacat, asa pe orbeste, m-am prins ca se dezbraca. io, obishnuit cu momentu, am vrut sa-i dau o mina de ajutor. a sarit ca arsa. am lasat-o in plata ei, mi-am dat seama ca o parte din tzoale le-a lasat pe jos, pt altele s-a dus in alta camera si a revenit goala. goala ca io eram ca orbetele, in intuneric, cu mina intinsa dupa tzigari pe masa si cind ea s-a apropiat i-am bagat ditai deshtu’n buric. cacat, scuze, kestii… aaaaah, de ce ma tre sa fie totu asa penibil cu fatuca asta???? ma rog, m-a pipait pe pept, io intzolit tot, ca de parada, ca ma gindeam ca se razgindeshte mindra shi o sa-mi fie najpa sa ma imbrac la loc. a mormait ceva si din mormaiala ei am intzeles ca tre sa fiu ca si ea, adeka gol. pai da’ cum sa nu? imediat, in citeva secunde am fost numa-n ciorapi (nu, nici mort n’o sa renuntz la faza asta, cind futzi in deplasarea ciorapii sunt salvarea suprema)… ma rog, baloshiri, atingeri – da shi alea pina la un nivel, mai jos nu, ca daca mushca??? aaa, sau eram nespalat pe miini… hai ma, ce dracu heheheh, ok, treaca si asta… facu ea ce facu ca m-am trezit deasupra… io, vorbaretz de felu meu in momente d’astea, nah, am incercat sa injghebez fo doo vorbe ceva… ea a zis doar atit: taci si misca-te… canapeaua aia era incomoda ca dracu, nici nu ma obisnuisem bine cu locu cind venisem ca bruta stinsese repede lumina… imi intra in coaste un spatar ceva, de unde dracu spatar in canapeaua aia???, de picioare ma lua un fir de la fo veioza (uhhh, fir??? sa nu dau dracu cu curu gol si de fo priza ceva), pe ceafa imi cadea un coltz de perdea – tu de unde dracu ai mai aparut mah, ca parca ferestrele erau pe partea opusa, nah, cacat, pe un intuneric de te usturau okii’ntre timple si pe o tacere de-tzi inghetza ceara-n ureki, ie-te’ma pe mine dind din cur pe pipaite… si cind intunericu era mai negru si linsitea mai totala, puaaaah, se aude un zgomot luuuung si reverberat, invirtoshat pe citeva octave, butucanos, preeeeelluung shi shuierator… ea se stringe toata de-mi sar okii’n bezna din jur si icneste ca lovita-n moalele capului… tacerea ramine spinzurata intre noi, aeru dintre burtzile noastre parca fierbe. si io izbucnesc intr-un hohot isteric de ris. si rid, si rid de ma durea burta si coastele. rid pina nu mai pot. rid de ce bashina trasese ea. pe pasarica. ba frate, o basina cum numa moldovenii slobozesc in trenurile judetzene, d’aia cu ecou, deloc bilbiita, ci ferma, barbatoasa, cu peptu-nainte, urgie vere nu alta… ma rog, transpirat tot, incerc sa-i spun hai fata, lasa, ce dracu, se intimpla in mod curent, ii zice flatulentza vaginala, prinzi aer in pasarica si nah, e ceva firesc, da-o dracu de treaba, da-l dreaq shi de pirtz si hai s-aprindem lumina, sa bem o cafea buna si sa ne futem in draci porma… tzi-ai gasit… da-i plinsuri cu sughitzuri, ca ce, sa plec imediat, sa nu aprind lumina ca va muri, sa ma imbrac si sa plec. si inca in regim de urgentza… nah, cum m-am imbracat nu shtiu, cu stingu-n dreptu, cu cracii pe post de mineci, kilu meu, am facut-o si am dat sa ies. la usa, alta belea, nu intzelegeam cum functzioneaza broasca, ma impleticeam in deshte printre kei, iale si lantzuri. o strig sa vina sa deskida ea si aud doar un racnet de fiara: ieshi cum oi ieshi, numa ieshi… ba frate, cosmar pe calea victoriei, nu alta… in lift ma uit in oglinda si ma umfla iar risu. evident, nu ne-am vazut, deshi io o cautam, ea se ascundea mai ceva ca un costum de camuflaj… cacat… a trecut si vara… si toamna era pe trecute… io incepusem sa lucrez prin alte partzi, deja uitasem intimplarile… cind, intr-o zi, ma pomenesc cu ea. senina, frumoasa, sprintena. ce mai faci, cum o duci etc… a urmat o conversatzie frumoasa, ne-am si pupat, ea era luminoasa, surizatoare. si eu intr-un fel multzumit. revenise si se parea ca trecuse peste cele nenorociri. am aranjat sa iesim la o circiuma, io trebuia sa ma vad cu niste scortzoshi, un elenist, unu de pe la academie, o scenarista, un poet, kilu meu, oameni d’astia de vaza cu nod tare la cravata. i-am propus sa vina cu mine, macar ea ar fi colorat seara. s-a dus acasa, s-a facut frumoasa – shi mai frumoasa, si ne-am vazut la circiuma cu restu turmei. protocol, scortzoshenie, spete drepte, discutzii cu dikis… io eram shi nu eram atent la ce dreaq discutau aia. ma uitam mai mult la ea, era cu adevarat frumoasa, facea fatza neashteptat discutziilor, subiectelor… gratzie ei atmosfera se dezmortzise binishor, aia o ascultau cu atentzie, poetu ii trasese shi fo doo rime, ce mai, ii cucerise shi p-aia… ba frate, futu-i mama masii de felie, ca parca era blestem, k parca cobisem, ca prea tare ma minunam ce bine merge seara, nah, cind discutzia era mai in toi si bucatele mai bune, o apuca p-a mea tusea. da’ o tuse d’aia de n’o potzi retzine nici cu portzile etanshe de la reactoru nuclear… taman ce mesteca, distins, la o bucata de piept de pui, cind face d’odata okii mari ca si cum s-ar fi inecat si tusheshte moshie cu gura plina pe toata masa aia… lu scenarista i se opreste o bucatzica de mincare in salata. lu poet ii trece razant o alta bucatzica pe linga o rima imperekeata care de scirba se transforma rapid intr-o rima alba, lu dom profesor ii pune pe okelar o constelatzie de muci si farimitze de mincare. fatza de masa era alba pina la tusea lu asta. acum ziceai ca explodase un copan, ca se facusera cirnatzi de casa, ca zdrobise unu fo 3 sarmale… de unde frate atita materie???? cum dreaq mah???? ca n-avea gura asa mare… uuuuuu, ‘gami-ash’ picioarele-n norocu shi soarta mea… penibilu a fost maxim, de la alte mese se uitau totzi cu gura cascata la dezastru; i-am intins un pahar cu sifon in care plutea gingash o bucatzica… ea cu okii tzinta, balmajeste ceva. si atunci ii infloreshte shi un balonash de muci la nare stinga. tzapana ca o prajina, cu okii tzinta’nainte, se ridica de la masa si dispare cu pashi mari. mie nu mi se shterge de pe retina nu carnagiu de pe masa ci balonashu ala de muci, cu pelicula lucioasa, in care parca au sclipit toate luminile localului. si ma las pe spataru scaunului si rid. rid iar, fara sa ma pot opri. ai mei de la masa, oripilatzi, se ridica furioshi si pleaca gesticulind. io ramin dat pe spate, varsat tot in scaun, si rid cu lacrimile pe obraji. kelnerii se agita pe linga masa, jenatzi de eveniment. ma intreaba habar n-am ce, io rid isteric si viatza mi se pare minunata. privesc in jur printre lacrimi, dau sa explic uneia de la o masa vecina ce e atit de amuzant dar nu pot. o fut in gura, nu-mi pasa, ma dor falcile de la ris si tot nu ma opresc. aia, de la masa vecina, cu furculitza-n mina, incepe sa zimbeasca. ceilaltzi la fel. de la masa din fatza, unu imi cauta privirile, il apuca si pe el risu cind io doar atit mai pot face, mimez cum i-a inflorit lu a mea balonashu de muci la nara. si simt ca ma sufoc de ris. acum toti rid in hohote, au lasat totzi tacimurile si se tzin de burta. se ride pe m

ii de note, se guitza, se behae, se lalaie, se ride pe fatza, cu sughitzuri… io ma ridic, kelneru vine rizind, imi face si ala tremurind nota, akit si plec. oamenii imi fac semne, ma saluta stergindu-se la oki. ies din circiuma si in spatele meu vine una. imi intinde ceva, ma uit – e sacou lu catalina. inca mai gifâi de atita ris, gagica aia, picolitza, kelneritza ce dracu e icneste incetishor, ne salutam si ies in strada…

nah… nu am mai vazut-o pe catalina. de atunci – niciodata. mi-a ramas de la ea haina ei, sacou, care si ala mi-a facut necazuri, cind se mai agatza cite fo gagica pe la mine, dadea aia de haina unei alte muieri si se alegea prafu… cacat… era frumoasa catalina… shi buna… poate ca daca n-ar fi fost atit de stupida sa se lase infrinta de cacaturile astea, da, poate ca ash fi fost cu ea… am fi facut nishte copii frumosi, uneori penibili si bashinosi ei – dar minunatzi… shi am fi ris de astfel de idiotzenii… nah… cit de proasta sa fii mah sa te lashi doborita de firesc???

cacat… daca stai sa despici firu in patru, mori nefericit. si nemincat, shi neplimbat. shi nefutut…

acu mi-au venit in minte si altele… gabi… cu tamponu uitat… elena, la spital, cu clisma… mah, o femeie daca iti place de ea, e la fel de minunata si cind e regina si cind se caca… intre toate astea nu sunt decit kestii firesti, normalitate… anormal e sa faci o drama din astea… si sa iti refuzi si tie si celui de linga tine libertatea de a fi asa cum esti… pacat ca tre sa fim atentzi ca la fiecare pas sa fluturam steguletze specifice… pacat, pacat ca pt fiecare kestie tre sa avem cite o masca… cind mergi la piine, cind te pishi in bosketzi, cind mergi la inmormintari sau la nuntzi, cind esti cu mama sau cu iubirea vietzii, cind skimbi jobu, cind cishtigi la loto, cind vine poshtashu… o masca pt fiecare, pt fiecare altfel, dar niciodata ca noi… hehehe, d’aia ma ii apuca pe unii doru de ei…

catalino, fata, pirtzu tau pe pasarica a fost mai frumos decit toate celelalte femei… shi balonashu tau de muci mi-a aratat iar cit de frumoasa poate fi viatza… shi n-am apucat niciodata sa-tzi multzumesc… ce proasta ai fost… ce proasta…

cre' k…

July 21st, 2006
bah, io ash vrea sa traiesc in casa cu doo bisexuale care sa fie indragostite de amanta mea nimfomana… shtiu asta clar, asta pt ca e vineri seara si azi toate tutele astea de pe linga mine au fost nasoale… shi ziua inca nu s-a terminat
sa traiesc in casa cu doo bisexuale, una de 21 de ani, ai’lalta de 32, brunete amindoo si cu tzitze potrivite
restu nu mai conteaza (a, ba da, amanta sa fie lata-n crupa)
inca e vineri, ce cacat
cre’ k ma duc la digeiu, la beduini, sa numar camile shi dune… (digeiu, camile ai mah p’acolo????)
e inca vineri mah, ce cacat, ascult empyrium, ensemble of silence (curtezano, tre’ sa-tzi dau, e de vene mah, de vene lungi)
bilantz cu blog:
umma mi-a scris misto, tre’ s-o invatz sa nu mai fie asa transparenta
inca astept sa devin wursht/pishcot
mi-a fost dor de piciu, a dreaq a pus parola la poarta – bey, io ce-am? imi pute picioarili?
m-am dat la emilia h toma, bestial, doza de metafora luata la timp (e inepuizabila, felicitari emilia, tzie sunt sigur ca tzi-ash aduce flori)
poposit la cobra regala, care are kef sa mearga p’acolo, e de 5 stele
m-am dat prin pozele amoralului
semnat de prezentza si la mayra – asta e iubita mea, notez aici sa nu uit, am promis inghetzata (poate uita)
la pescarush e pace – zice unu la ea in tag ca cica ar fi curva – brava ei, io ador curvele, daca se verifica faza imi fac abonament la blogu ei
cu provinciala ash ieshi la o bere, daca se leaga ma iau de baut
vizitat intimplator citeva bloguri de nefutute, trecut rapid p’acolo, spicuit – sacâz shi peltea – una jura catre unu imaginar ca shi-ar da viatza pt o secunda de iubire – fah, aia imaginari intotdeauna pot mai mult de o secunda – o alta melancolica promitea sa nasca oceane de lacrimi – da’ pina atunci riscam dreaq sa ne’necam in oceane de foliculina – de fapt io nu, ca shtiu sa fac pluta
inca o tura pe la april, la fel de desteapta, i-am mai vârât cu stele, ashea, de pofta
porma nu mai shtiu ce-am facut, cre k doar m’am uitat ca bou la proastele astea de linga mine shi m-a surprins sa imi dau seama ca una e kiar urita mah, ce dreaq vazusem io frumos la ea? a stranutat shi shi-a facut mucii suzeta, io am ris ca prostu shi aia s-a simtzit ca dracu – shi nu ca am vazut io faza, da’ m’au intrebat ceilaltzi de ce rid shi io le-am zis ca a dat aia drumu la muci, aia cu o hirtie d’aia de imprimanta inca la nas a fujit rushinata shi shi-a gasit un alt birlog unde sa-shi faca treaba. sau pe unde sa deverseze… hehehehe, ce-ai soro, ai racit??
cacat, asha e vinerea… vinerea, cind imi dau seama ca io tre sa fiu in casa aia cu alea doo bisexuale shi sa ne sfatuim daca s-o sun pe amanta mea nimfomana shi in seara asta… sau in seara aia… sau cum dreaq vine… sau… nah
auzi mah, sa ma apuc de baut? cre’ k
 
 
 
shi da, curtezana are mereu dreptate. sarumina doamna
 
 

indoiala

July 18th, 2006
in curind voi fi personaj de poveste. un personaj in povestea curtezanei, povestea aia cu gogoshile… ea a zis ca voi fi un pishcot… alinutza ma vedea ecler… io insa vreau sa fiu cremwursht… d’ala in foetaj… ce ar trebui sa aleg? important e ca toate astea pastreaza forma necesara… numa’ k io cred ca wurshtu ar fi cel mai reprezentativ… itzi dai seama frate? io, un wursht bine facut, alaturi de gogosile alea… si unde mai pui ca alea au shi gaura… tre’ sa-i fac cinste lu curtezana, ca altfel ma imperekeaza cu fo merdenea ceva prin povestea ei
curtezanoooo, wursht, da? pls :)

 

April 4th, 2006
ããã… ãã… nah… lasa…

o lume de cocoshatzi

January 31st, 2006

mi-am adus aminte de un om.

lucram cindva, undeva unde era angajat un cocoshat. era batrin. slutzit, deshukiat, natura ishi exprimase toata nebunia haosului in corpul lui. nenorocirea era cu atit mai mare cu cit bietul om era shi aproape surd. altfel – un om muncitor, zimbea mereu deshi eu mereu ma intrebam ce motive avea. cocoshatul lucra la un departament de expeditzie. munca era grea, istovitoare, trebuia sa care colete voluminoase, sa le aranjeze in nishte nishe inalte, sa le coboare, sa le… in departamentul ala mai lucrau citziva oameni. majoritatea baietzi tineri, bine facutzi. de cite ori aveam treaba in zona aia asistam la mishtocareala shi mitocaniile astora, facute cocoshatului. glume proaste, kiar jignitoare pt bietul batut de soarta. cocoshatul insa nu se supara niciodata, ba râdea sarmanul alaturi de ei de propriile lui infirmitatzi. golanii aia nu pierdeau nici o ocazie sa faca glume idioate pe seama cocoshatului. ii spuneau in hohote de ris bai cocoshatule, te-ai parfumat? ai cocosha’nel? shi cocoshatul ridea shi el… ridea shi mormaia in barba cocoshatzilor, cocoshatzilor… astia, mai ai dracu, il intrebau iar: auzi cocoshatule, te invitam la o cina? servim ghebe… shi rideau de se cutremurau peretzii… cocoshatule, cocoshelu e tot cocoshat? cocoshatule, tu eshti bun sa ne tzii spatele… cocoshatule, te-au cocoshat ashtia de munca… cocoshatule faci ravagii printre cocote cind te dai cocosh… shi tot asha… cocoshatul ridea strimb, strimb de tot, ochii lui se ingropau in cute, umezi poate de la lacrimile pe care shi le tzinea strinse sub geana… dar ridea, ridea shi spunea ca pentru el: cocoshatzilor, cocoshatzilor

intr-o zi am vorbit cu el. trebuia sa vorbesc tare sa ma auda, fixa ochii pe buzele mele shi dadea maruntzel din cap, ca un tremurat. am aflat atunci ca are 67 de ani. shi ca iubeshte câinii. adevarul e ca il vedeam in fiecare dimineatza cu o ceata de ciini dupa el, ii aduna in spatele unei hale shi le facea portzii de mincare pe nishte ziare. se asheza pe jos, cu cocoasha lipita de f’un zid shi ii privea. ciinii mincau, hapaiau lacomi, apoi se gudurau pe linga el, ii lingeau miinile sau obrazul. era un spectacol dureros, nu de putzine ori imi intorsesem ochii de teama de a nu surprinde in mine cine shtie ce sensibilitatzi. nenorocitzii aia cu care lucra cocoshatul ii aruncau resturile de la mesele lor, strigindu-i na cocoshatule, da’ nu minca prea mult ca faci burta… shi burta shi cocoasha nu prea merge… el multzumea shi aduna mincarea, o aduna pentru ciinii lui. din ziua aia mi-am facut un obicei – imi gaseam de lucru pe la expeditzie numai ca sa il scot pe cocoshat la o tzigara. el nu fuma, dar lua mereu tzigara pe care i’o ofeream. o rasucea intre degete shi spunea uite ce dreapta e. dar cit de dreapta ar fi, de-i dai foc ea se termina. avea un fel ciudat de a vorbi, nu ma ashteptam ca vorbele lui sa fie alese, pentru ca nu ash fi gindit ca putea fi un om instruit. in vara aia am aflat multe despre el. era nascut intr-un sat prin bucovina, fugise de urgia sovietica shi ajunsese prin galatzi. acolo lucrase la o cazarma militara. nu-l primisera prin nici un fel de scoala, era diform, era un mutilat. cu toate astea invatzase toata viatza lui shi citise tot ce-i cazuse in mina. am fost mai mult decit surprins sa il ascult intr-o zi vorbind despre literatura antichitatzii, autori, ideii, interpretari. brusc, pentru mine devenise un personaj incredibil. cind il scoteam la o vorba aia ii strigau cocoshatule, ai grija cum cobori, sa nu-tzi rupi picioru, ca p’aia shkiopi nu-i iubesc femeile… el ieshea rizind shi mormaia cocoshatzilor, cocoshatzilor… aia rideau in hohote. risul lui se stingea insa intr-un zimbet trist shi un oftat

de ce le permitzi il intebam… cum sa-i opresc? raspundea trist… asta vad, atita fac. nu ma mai supara de multa vreme blestemul meu, m-am obishnuit. ar fi ciudat sa fie altfel. dar asha… greu a fost in copilarie, in tineretze… acum nu-mi doresc decit sa se termine totul, sa mor… e firesc asha, asha trebuie, cocoshatzii nu au loc. au loc doar cocoshatzii ca ei. shtii? ei sunt mai cocoshatzi decit mine. bietzii cocoshatzi, ce cocoshatzi sunt. imi venea greu sa il intzeleg. imi era greu sa intzeleg de ce le zice shi alora cocoshatzi. sau cind comenta suparat de cite unu’, pleca shi mai mult capul in pamint shi spunea: un cocoshat, un cocoshat… de multe ori le-am spus alora sa inceteze cu glumele lor. ei au ridicat din umeri shi au raspuns ca asha era de cind lumea, cocoshatul era parca dintotdeauna acolo, plecasera unii, venisera altzii, dar totzi pastrasera obiceiul de a ride pe seama cocoshatului. el nu se supara, ridea shi mormaia doar atit: cocoshatzilor, cocoshatzilor…

in ziua cind l-au dat afara de la biroul asta de expeditzie l-am vazut plângând. in fatza mea s-a rushinat de slabiciunea lui, incerca sa ishi ascunda fatza, sa disimuleze intr-un fel. l-au dat afara pentru ca venise un sef nou care nu suporta aspectul bietului om. i-am spus ca o sa merg sa vorbesc cu cei de sus, ca nu e drept. lasa, nu e nevoie, am din ce trai, pling nu ca plec de aici. pling nu ca sunt cocoshat shi aruncat. ci pling de grija ciinilor mei, daca nu voi mai fi pe aici ii vor alunga, ii vor omori. cine sa ii hraneasca? m-au dat afara, asta e, asha au considerat ca e drept. lasa-i, asha a fost sa fie. seful asta nou e un cocoshat, e un cocoshat, mi-e mila de el. e un biet cocoshat. in ziua aia shi-a strins ce lucruri avea el p’acolo, le’a pus intr-un carucior shi a plecat. a luat cu el 2 câini, unul cu picioarele strimbe, care abia mergea shi altul chior shi fara o ureche. imaginea era cumplita, un cocoshat care tragea un carutz cu nimicuri, de care legase cu sfoara doi câini.

imaginea asta m-a urmarit multa vreme, imi staruia in minte ca o vina ascunsa, ca o fapta rea pe care doream s-o repar cumva. dupa o vreme am aflat unde locuia bietul om shi i-am facut o vizita. avea o casutza mica, mica, la ieshirea din bucureshti, la antiaeriana, pe drumul catre magurele. cind am ajuns in fatza casei lui m-a intimpinat o haita de fo 8 ciini, dadeau totzi din coada shi ishi vârau boturile ude prin grilajul portzii. cocoshatul a fost aproape naucit de vizita, nu ishi gasea cuvintele shi era rushinat de faptul ca nu avea cu ce sa ma trateze, se simtzea teribil de prost. casa era formata dintr-o camera micutza, cu mobile vechi, shi o bucatarioara. in curte, destul de mica shi ea, erau construite 4 cotetze maricele, din lemn captushit cu tabla, cu rogojini despicate, fixate la intrare. am stat in curte pe un scaun strimb, strimb ca shi cocoshatul. el s-a ashezat pe iarba, cu câinii in jurul lui. am discutat fel shi fel de timpenii, de guvernantzi, de politicieni, el le spunea cocoshatzi shi astora – de situatzii, de toate, amintiri, ginduri… am sporovait, habar n-am despre ce, timpul a trecut repejior shi shtiu ca am plecat intr-un fel fericit de la el. shtiu ca acolo, in saracia lui, m-am simtzit parca alt om, inconjurat de câini betegitzi shi ascultind vorbele cocoshatului. era ca o evadare din mizeria de zi cu zi, o evadare in simplitate, in nimicuri fireshti. shi toate astea m-au facut sa revin, din cind in cind, la cocoshat. de fiecare data el era emotzionat, de fiecare data ciinii lui ma primeau dind din cozi, cu boturile in sus, cautind mângâieli. mi-aduc aminte ca intr-una din vizitele mele l-am intrebat daca ii pare rau de ceva in viatza, daca are f’un regret. a tacut lung, privind undeva peste umarul meu. cind deja incepusem sa ma sitm prost ca am pus o astfel de intrebare el a raspuns: cel mai mare regret al meu e ca nu am un copil. shi din ochii lui ascunsi de riduri au curs lacrimi tacute.

acum un an am aflat ca bietul cocoshat a murit. a murit singur, printre ciinii lui. am aflat tot asha, mergind pe la el. casa era inchisa, a ieshit o vecina shi mi-a spus ca murise, ca l-a ingropat municipalitatea pe la nu shtiu ce cimitir. casa ramasese a nimanui, primaria trebuia sa hotarasca intr-un fel… in spatele vecinei asteia care ieshise la poarta sa vorbeasca cu mine venea, gârbovit, un ciine, un ciine cu picioarele strimbe, cocoshat shi el ca vai de lume. l-am recunoscut, era unul dintre ciinii cocoshatului, vecina aia il luase de mila. ciinele mi-a lins mina shi s-a cuibarit in fatza portzii casei lui, privind rugator catre noi. a fost un om amarit maica, a murit singur, n’a deranjat niciodata pe nimeni. l-a luat dumnezeu, saracu’… cine shtie din ce traia? nimeni nu shtia maica, nu se plingea niciodata, era shi el cu ciinii lui… l-a iertat dumnezeu…

mi-am adus aminte de un om. de cocoshatul asta. mi-am adus aminte cind am plecat de dimineatza din parcare. pe strada erau citziva taximetrishti care rideau shi aruncau cu pocnitori spre un câine schiop, slab, tavalit shi speriat. se ascundea pe sub mashini shi aia aruncau cu pocnitori dupa el. scheuna de frica shi tremura din toate inchieturile sarmanul câine. atunci am strigat la aia bai cocoshatzilor, nenorocitzii dracului, lasatzi ciinele in pace fir’atzi ai dracu de cocoshatzi nenorocitzi. cocoshatzilor… cocoshatzilor

shi abia in dimineatza asta am intzeles ce voia cocoshatul meu sa spuna atunci cind spunea de altzii ca sunt cocoshatzi. ca sunt mai cocoshatzi decit el shi ca lui, biet nefericit, ii era mila de ei. ca nenorocitzii ashtia de dimineatza. am intzeles. shi am vazut ca deshi erau dreptzi, purtau fiecare cite o cocoasha imensa. dar pe dinauntru.

cum sa organizezi o institutzie publica

January 26th, 2006

pentru ca cetatzeanu sa simta cu trainicie faptu ca statul e alaturi de el se vor lua urmatoarele masuri (studiu de caz – circa financiara / posta / primarii / birouri teritoriale)

    1. spatziu de desfashurare ale tainicelor activitatzi (intimplatoare sau impuse), comune cu reprezentantii statului, tre’ sa fie impartit dupa cum urmeaza:

    a) un spatiu vast, utilat modern, cu aparatura de ultima generatzie (care oricum reprezinta un ozn pt omu de rind, prea temator shi pt a pune macar intrebarea pe unde se baga in priza). acest spatziu vast, luminos, utilat, va fi atent monitorizat din punct de vedere climateric astfel: in perioada de iarna shi in periaoda de vara temperatura sa se hotarasca in urma mediilor matematice intre doleantzele celor ce stapinesc si folosesc acel spatziu, urmat de un vot general. confortu respectivilor functionari tre’ respectat si imbunatatzit permanent. spatziul acesta va fi decorat dupa dorintza, cu ghivece de flori exotice sau nu, sau cu diferite elemente ce tzin de o latura mai practica shi mai naiva a artelor vizuale. modulele de mobilier vor fi practice, ergonomia shi utilitatea va irumpe din orice mecanism, kiar shi din simpla shina a dosarelor sau din banalul perforator. de exemplu – pentru buna desfashurare a activitatzilor curente, perforatoarele vor fi prevazute cu microcipuri care sa monitorizze atent numarul de folosiri, temperatura miinilor ce ating aparatul, localizarea in coordonate GPS, variatziile de luminozitate in sistem IM._STAAL, etc.

acest spatziu e destinat FUNCTIONARULUI.

    b) un spatiu ingust, daca se poate in coltzuri strâmbe, ilogice (minim 5), slab iluminat, fara shanse de aerisire. acest spatziu tre’ gândit in asha fel incât cei care-l ocupa sa simta din plin coeziunea intre mase. e shtiut faptu ca oamenii sunt fiintze sociale shi sociabile shi conform acestui principiu se spera ca interactziunile generate sa fie benefice.

acest spatziu e destinat CETATEANULUI.

    2. cele doo spatzii tre’ despartzite de un perete prevazut cu ghishee. suprafatza utila prentru lucru in partea functionareasca a ghisheului tre’ sa aiba minim 80 de centimetri patratzi. pe partea cealalta a ghisheului, maxim 12 centimetri patratzi.

    3. fereastra ghisheului va trebui montata cit mai jos cu putzinta, pentru ca functzionarul sta pe scaun. el munceste pentru cetatzean, macar atit. scaunul ergonomic sa fie moale, eventual dotat cu sisteme programabile de masaj lombar, sacral, inghinal, cervical. anal nu. de partea anala a functzionarilor e de la sine intzeles ca se vor ocupa cetatenii. cu spor, cu sârg, dar doar mental, imaginar. e bine shtiut faptul ca imaginarul colectiv nashte sublimul individual. fereastra ghisheului, pe partea alocata cetatzenilor, trebuie montata intr-o firida, cu o adincime de minim 40 de centimetri, in asha fel incit cetatzeanu sa fie nevoit sa se aplece indecent (pt cei din spatele sau; apetisanta numai la un anume sex shi sub o anume virsta) SHI sa-shi introduca atent capul astfel incit functionarul sa poata interactziona direct doar cu partea anatomica de interes a acestuia shi sa fie scutit de spectacolele ce se desfashoara inapoia clientului cetatzean.

    4. in spatziu destinat catatzeanului, functzionarul are obligatzia civica de a lipi afishe cu mesaje shi indemnuri referitoare la precizie, orientare in spatziu, comportament civilizat, promptitudine. cetatzeanul e obligat sa ia act de urmatoarele invatzaturi. “fitzi scurt si la obiect” “nu tulburatzi linistea” “si noi suntem oameni” “actele necesare se gasesc la ghiseul 13″ “program de lucru cu clientii: 10.30 – 11.00″ “ghiseul 13 mutat et 2″ “sectorul x redistribuit ghiseele 1, 5″ “ghisheul 13 inchis momentan” “va rugam fumatul interzis” “va rugam asteptati” “ghisheul 13 desfiintat”

afisul va rugam asteptati are datoria de a fi omniprezent. el va fi scris in culori, in versuri, in sus, in jos, in draci. asteptarea nashte intzelepciune. cetatzeanu tre sa fie intzelept. intzelepciunea mai vine shi cu virsta, cu trecerea anilor. anii de ashteptare dau roade. insa atunci cind oricum nimeni nu mai are nevoie de ele.

    5. pe cit posibil, mashinile de fotocopiat care deservesc cetatzeanul sa fie rare. nu inexistente, dar rare. un xerox la 3 etaje deja e un numar mare. numerele mari sperie cetatzeanul. xeroxurile tre’ sa functzioneze dupa cum urmeaza: la 3 exemplare lizibile, 6 ilizibile, 2 indoite, 3 franjurate. toate se platesc. functia de paper jam va fi activata la intervale regulate, de minim 2 minute. corpul tehnic sa aiba birourile in cladirea veche a institutziei. cladirea veche sa fie pozitzionata in alt sector, asta daca e posibil. daca nu, la minim 2 cartiere. la fel, de preferat, fotocopiatorul sa fie amplasat in spatele unei ushi intens circulate dar undeva in capul scarilor. scarile – inguste, risipa de spatziu e nesimtzire curata. astfel coada, pe 3 rinduri, va cobori armonios pina la parter. daca in fatza institutziei exista statzie de tramvai, coada va trebui sa lupte cu carosabilu pentru infratzirea cu peronu statziei respective. (nota interna: personalul care deserveshte fotocopiatorul trebuie sa posede inabilitatzi fizice. cei cu douã mâini stângi pot fi promovatzi catre acest post. daca inabilitatzile sunt shi psihice, cu atit mai bine. postul respectiv e prevazut cu spor de periclitate).

    6. functionarii (personal calificat) vor fi numitzi pe post in urma unor atente shi indiscrete examene de profil: examen orl, examen de urina, coprocultura, exudat faringian, x shi zero, spânzuratoarea cu cuvinte de max 4 litere, zicatori shi proverbe populare, cunoashterea pe dinafara a minim 5 coperte de carte de profil, tabla inmultzirii pina la 5ori5 ca rimeaza, optzional 6ori6, tot din principii ce tzin de rima. legislatzia necesara cunoscuta: unde e lege nu’i tocmeala / statu face legea / legea e de partea mea / legile se aplica (suficient). câshtig de cauza vor avea posesorii de handicap. aproape cã se impune numirea la ghishee a unor functzionari fuduli de ureki, posesori de miopie stadiu avansat, posesori de prostata netratabila etc. cei cu defecte de vorbire, iremediabile din punct de vedere logopedic, vor fi pozitzionatzi in punctele cheie ala institutziei, ex biroul relatzii cu publicul. astfel se urmareshte dezvoltarea abilitatzilor de imaginatzie shi deductzie ale cetatzenilor. se doreshte demonstrarea ideii cã a veni vaca shi a pleca bou nu deranjeaza pe nimeni, cu atit mai putzin pe functzionar. el shi-a facut datoria, vina e a cetatzeanului ca nu a putut imagina sau deduce un raspuns corect din partea functzionarului. interzis sâcâirea unui astfel de functzionar cu aceeashi intrebare. daca intrebi de mai mult de doo ori shi tot nu ai intzeles, inseamna ca nu eshti un bun cetatzean shi ca aceasta institutzie nu itzi e destinata. kestie de destin in definitiv. iar fiecare are propriul sau destin. daca destinul, precum soarta, tzi-e potrivnic – vina o portzi numai tu, cetatzeanul. atunci eshti rugat sa paraseshti incinta, ghinionul se ia. (nota interna: de preferat ca intreg personalul sa fie afectat de mutilari fizice de lunga durata sau definitive. statul are datoria de a integra shi de a apara drepturile celor cu handicap. obligatzia de a asigura locuri de munca celor cu handicap e deja capitol constitutzional. constitutzia apara drepturile functzionarului shi garanteaza obligatziile cetatzeanului.)

    7. spatziile de asteptare nu trebuiesc obturate de prezentza scaunelor. pentru cetatzean, scaunul indeamna la lene. shi la meditatzii grave cu privire la sistem. ori sistemul functzioneaza, daca ai alte pareri exista biroul de reclamatzii. deasupra lui e montat un afis. e montat in boltzuri, in holshuruburi, lipit, cimentat, zidit. nascut odata cu peretele. pe el, cu litere mari sta scri: “azi inchis”. in aceeashi ordine de idei, mesele sunt categoric interzise. mesele sau alte obiecte de mobilier pe care cetatzeanul sa-shi poata sprijini coatele cind scrie o hirtie. el ori vine cu lectziile facute, ori renuntza. in institutziile statului nu e permisa incurajarea ineficientzei. statul serveshte cetatzeanul, dar nu are obligatzia de a’l shterge shi la fund. raportul “stat / fundul cetatzeanului” e similar cu raportul “fundul sau gura functzionarului / organul sexual al cetatzeanului”. in natura umana e mereu nevoie de o ekilibrare de fortze shi nazuintze. reciprocitatea se aplica similar, pe fiecare nivel al skemei sociale.

    8. grupurile sanitare exista in incinta institutziei DOAR spre folosul functzionarului. care e invitat la cit mai multe shi dese vizite. functzionarul trebe sa faca mishcare. functzionarul nu trebuie sa stea prea mult pe scaun. durerea in cur a functzionarului tre sa fie de alta sorginte. pe functzionar tre sa-l doara in cur de cetatzean, ci nu din pricina scaunului. din pricina scaunului poate doar atunci cind el, scaunul, e anatomic shi personal. shi cind vine greu, rar shi gros. dara acela e alt scaun care nu intereseaza relatzia stat/functzionar/cetatzean. cu acel tip de scaun numai statul shtie ce sa faca – il serveshte constant de data aceasta shi functzionarului, shi cetatzeanului. se pare ca aici e singura zona comuna in care shi functzionaru shi cetatzeanu sunt egali. ca zice shi legea, in aplicatziile statului fatza de natzie, totzi sunt egali. statul nu face discriminari (in acest caz), e impotriva drepturilor omului. totzi au dreptul sa primeasca in mod egal, frumos portzionat shi ambalat in diferite forme cacaturile statului. shi aici statul e darnic. shi de multe ori kiar prea generos.

    9. e cu desavirshire interzis cetatzeanului sa stea doar o singura data la coada. shi o singura ora. shi la un singur ghiseu. cetatzeanul nu trebuie sa uite cita intzelepciune e inmagazinata in afishul “va rugam, ashteptatzi”. in cazul in care nu pricepe, metodele functzionareshti vor veni in sprijinul cetatzeanului shi aceasta mica problema se va reglementa. atunci cetatzeanul va deprinde una dintre mishcarile de nelipsit ale cetatzenilor – ridicatu din umeri. shi oftatu’. (manifestari incipiente, deloc neglijate de functzinar – el simtzindu-se dator sa imprumute aceste mishcari printr-un mimetism perfect; astfel, ridicatu din umeri, la functzionar, tre’sa devina arta. el are aceasta obligatzie in fatza cetatzeanului.)

    10. o alta obligatzie importanta a cetatzeanului e urmatoarea: sa intzeleaga ca venind cu o singura problema la institutzie, va pleca inapoi cu inca 10. 11 probleme nerezolvate nu sunt un impediment in fatza matematicii. conform modelului, problemele cetatzeanului vor creshte exponentzial. iar acesta va simtzi ca are pentru ce trai. ca are o ocupatzie, un tzel, o misiune. ca are un rost.

or, numa cine are un rost pe lumea asta e fericit.

io am gripa aviara?¿

January 24th, 2006

ba frate, m-au omorit ashtia cu gripa lor aviara… am fost la o shedintza simandicoasa cu nishte ratatzi… ala de prezida a intrat in sala cu o masca pe figura. io am bulbucat okii’n cap neintzelegind de ce e ala mascat. il intreb pe unu de linga mine, om de-al companiei respective, shi ala imi zice asha, ca un secret – ei, gripa aviara, stii tu… a-haaa… da mah, corect, gripa aviara… ma rog, un pic mai dumirit (ca am vazut pe la tv la shtiri o multzime de oameni cu masca pe nas) stau sa se termine prezentarea. dupa ce au ispravit aia, am coborit la o shefa de departament, la un etaj inferior. in lift, linga mine, unu meshtereshte ceva la nishte hirtii shi fredoneaza fals o melodie. evident, shi ala e cu masca pe figura… cind ajung la madama aia de aveam io treaba cu ea, intind mina shi aia ma lasa ca prostu cu mina’ntinsa… scuze, shtii… gripa aviara… ma rog, explicatzia scuza nitzel penibilu… imi termin treaba shi cu vaca aia shi o iau catre treburile mele. cind sa ies, un badigard dala de-ntinde holurile imi deskide repede usa. io, mirat, ma intreb cind dreaq mi-a crescut distinctzia shi importantza de se-nghesuie ala sa imi deskida usha. cind sa ies, dau sa prind usha de klantza shi ala imi spune va rog nu atingetzi, lasati ca inkid eu, stiti, gripa aviara… el cu manushi in mâini… ca nu cumva sa pun io mina, mina mea, pe klantza lor. bah futu’va’n creshtet, da ce am frate? ciuma bubonica? gripa aviara? nah, acu ce sa zic, brava lor ca se protejeaza… da’ plecat d’acolo, am strania senzatzie ca am scapat dintr-un spital de paranoici si de ipohondrii… shi sunt sigur ca aceeashi parere au avut-o totzi vizitatorii respectivei institutzii… e drept, cica mai bine sa previi decit sa tragi dupa, dar prea de tot bai nene… acu, nah, hai sa ne cacam pe noi… ca românu e as la exagerari… doar tema, motivu, uneori lipseshte, asha ca noroc cu gripa asta aviara ca avem de ce ne sparge-n beshini prin institutzii importante.

io propun ashea: ca omu’ sa fie informat shi sa invetze sa tzina cont de pericole, (pt ca ele, pericolele, primejdiile, abia ashteapta sa-tzi sara la beregush), sa se faca o lista cu toate situatziile in care potzi fi expus unor cauze care sa-tzi aduca prejudicii importante cum ar fi decesul. shi astfel de situatzii – multe sunt.

de ex ginditzi-va numa la ce risc eshti expus cind mergi la mare. e shtiut faptu ca mai totzi cei care contribuie la aglomerarea plajelor, in cele peste 5 ore de stat la soare (sau mai mult), trec prin diverse stari ce impun de urgentza respectarea unor drepturi biologice, naturale dealtfel. daca ai imaginea unei plaje de citeva hectare, suprapopulata – e de bine. inseamna ca imaginatzia ta functzioneaza. acu, asha, din amintiri, cauta sa localizezi closetele. shtii, alea 2, 3 cabine. buuun… acu’ fa o socoteala, e matematica elementara… e vb de produsele alea carteziene, ca de la ele afli deja speriat ca acele closete is incredibil de putzine pt totzi oamenii aia. care, deh, la soare fiind, consuma likide nene, ca omu nu tre’ sa se deshidrateze, nu? el a venit la distractzii, nu la imbolnaveala. buuuun… acu, daca tot ai plaja aia in minte, shi closetele alea mici shi putzine-putzine care sunt undeva departeee, departe, in spate, da, acu incearca sa imaginezi shi apa. vezi cit de aproape e de plaja? de oameni? pai cine dreaq sa fie nebunu care sa mearga sa se pishe intr-un closet puturos cind valurile iata ce-l imbie??? ãã? nah, acu recurgem tot la matematici. la cite likide bea omu pe plaja, in combinatzie cu numaru de ore shi cu resursele shi capacitatea interna de stocare, hehe, dreaq, te ia cu frica rezultatu’ ecuatziei, nu?. ce-mi place mie de unii care ies din apa shi sunt intrebatzi cum e apa bah?, la care aia raspund cu un zimbet de satisfactzie pe felie: CALDA. hai mah… deja am imaginea unor tsunami de pishat proaspat, abia fermentat, ushor pishcator (asha cum ii shade lui bine sa primeasca balaceala ta)… ca sa nu mai vorbim de starea de agregare semisolida a unor alte apucaturi fine shi ascunse sub nivelu apei… noroc ca pe alea le maninca peshtii… da’ pina le maninca, nah, cind tzi-e lumea mai draga shi apa mai calda te trezeshti cu un nautilus maro pe piept… fugi repede, fara sa-l mai intrebi al cui e… (acu pe bune, – a vazut f’unu aglomeratzie in fatza unui closet de pe plaja??? ca io n-am vazut niciodata pe nimeni ashteptind vânãt, muscându-shi buza shi facind sârbe maruntzele-maruntzele pân fatza ushii closetului). in situatzia asta io zic ca guvernu sa ia masuri. ministeru sanatatzii sa se ia de git cu ministeru turismului shi sa gaseasca ei o rezolvare ceva… ce dreaq, mergi la mare sa te umpli de scabie? de eczeme? de furunculi shi bube dulci? ca in ziua de azi costa mult un ulcer varicos…

tot in situatzii cu grad ridicat de risc se afla shi sarbatorile bisericii… bine ar fi ca preotu sa aiba in altar un dulapior de campanie inzestrat cu mai multe cupe pentru impartashanie. e shtiut faptu ca a bea dupa un altu e cea mai mare prostie. kiar shi sub okiu vigilent a lu dumnezeu. la fel, preotu tre sa fie prevazut cu un numar de cruci direct proportzional cu numarul enoriashilor dornici de a pupa obiectele sfinte. propun ca icoanele sa fie shi ele in numar mare. sau kiar de unica folosintza. cum a fost una pupata – cum a shi skimbat-o popa. (pt crucifixe parohia tre inzestrata cu o instalatzie de sterilizare de mare capacitate). tot in aceasta zona: a se interzice boboteaza – stropeala cu likide sfintzite poate provoca o multzime de boli – de la pneumonii severe pina la stopuri cardiorespiratorii. la fel, moashtele sfinte: ele musai trebuiesc interzise. se shtie ca orice ramashitza naturala e un focar de bacterii shi microbi care abia ashteapta un semn de afectziune. nu au nevoie decit de un sarut plin de pioshenie. muribunzii, la ultima impartashanie, ar trebui sa tzina cont de sanatatea lor shubrezita, de starea lor precara, shi sa nu mai atinga sub nici o forma absolut nimic din recuzita bisericeasca. ce naiba, nu vad unde au ajuns? in cazu asta doresc sa afirm ca BOR nu tzine cu poporu. shi ca sintagma “biserica e a poporului” nu e decit un joc mishelesc, un complot meskin.

denuntz pe aceasta cale practicile inumane de la starea civila: sa se interzica sarutu mirilor. shi pupatu de felicitare din partea nashilor/rudelor/pretinilor. prin sarut, organismu nostru devine permeabil la mii de factori externi ce dauneaza grav sanatatzii. noaptea nuntzii sa se consume privind serialu preferat shi povestind ultimu an de liceu. punct.

la fel. ministeru transporturilor sa ia masuri, sa faca ceva in vederea eradicarii aromelor naturale intilnite in mijloacele de transport in comun. feromonii tipic umani nu indeamna numa la procreere, ci shi la grabnice shi explozive accese de voma. iata, deja avem o reactzie in lantz. un rau aduce un alt rau, pt ca e shtiut faptul ca jetul de voma nu e disciplinat, mecanica fluidelor fiind ceva complex shi greu de manevrat. in acest fel, pe o raza de circa 4,5 persoane – totzi se pot bucura de binefacerile unei vome matinale. shi pt ca raul atrage alt rau, kiar daca abia am spus-o, vreau sa mentzionez ca o persoana bintuita de un acces subit de voma poate antrena sanatos shi la modu serios shi pe cele din jur. propun ca mijloacele de transport in comun sa fie dotate cu sali de dushuri, cu antecamere septice shi cu mopuri absorbante, asta in cazu in care totushi se intimpla. omul e ceva sfint. e puternic, cutezator, neinfricat. dar in acelashi timp, e fragil shi delicat precum o dantela olandeza din secolu XII. omu nu trebe supus nici unei forme de contaminare. de nici un fel. autoritatzile tre sa invetze ce e ala “omu”. shi sa se comporte adecvat concluziilor shi intzelepciunilor acumulate.

e bine sa invatzam sa ne ferim. sa ne pazim. dar sa avem shi simtz civic. sa luam masuri atunci cind anketatorii lovesc cu acelashi dos de palma, peste dintzi, peste gura, un numar mai mare de inculpatzi. in felul acesta se pot raspindi boli grave, de la inculpat la inculpat. shi un om nevinovat cum e inculpatu poate plati cu viatza un astfel de tratament din partea autoritatzilor. da, nevinovat, ca se vede clar ca sistemu justitiei române demonstreaza permanent erorile shi nedreptatzile ce se fac inculpatzilor, care inculpatzi in final se dovedesc cristalini ca lacrima fecioarei. ministeru justitziei suge. & minishtrii. & circa 16. & locotenent Buzatu, care, intimplator, mi-e vecin.

ministeru muncii se face shi el vinovat de rata mare a shomerilor. acestia se imbolnavesc de boli de nervi, de boli profesionale capatate in urma cautarii unor profesii. sau din simpla roadere a unghiilor pina la nivelu carnii, in ashteptarile interminabile pe culoarele institutziilor de resort. pai shtim cu totzii citzi microbi ishi fac sat de vacantza sub unghiile noastre, nu? deci muie shi la ministeru asta.

in aceeashi ordine de idei, tot pt a va proteja sanatatea, – verificatzi bine zonele in care tre’ sa ajungetzi, traim vremuri nesigure, confuze, terorismu e prezent la tot pasu. in cazu unor explozii, singele victimelor singerosului atentat vã poate improshca, shi acest singe proaspat poate contzine germeni periculoshi pt sanatatea dvs. in cazul unor explozii nucleare, feritzi-va de a pune mina la gura. o mina nespalata va poate face cadou o hepatita virala tip C de toata frumusetzea. locurile de veci pe care le alegetzi – avetzi grija sa nu aiba infiltratzii de apa. consultatzi un geolog, un speolog, un geodez. personalul calificat va poate certifica umiditatea scazuta a locului dvs de veci, lucru important de altfel, pt ca sporii de mucegai genereaza tromboze, TBC shi malarie. or somnu nostru tre sa fie lin. curat si uscat. de voie. de frumusetze. sau de veci.

hai sanatate.